Antonio Guterres: We are treating nature like a toilet
So, we need a decent deal for nature
Am fost un pic cu pielea de găină după discursul secretarului general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres, la deschiderea COP15, summitul dedicat Biodiversității, care abia ce a început în Canada (7-19 decembrie).
Nu, nu sunt acolo, îți scriu chiar dintr-un București gri, dar care s-a liniștit și m-a liniștit în cel mai recent calup de zile libere (când probabil mulți ați fugit din el). Totuși, când citești rândurile astea, sunt cu mâna într-un rucsac – îndes în el niște țoale, o pâine și-un salam și fug un pic la aer de munte.
Îndes cu vorbele lui Guterres în minte, care a spus fără perdea și fără politețuri că am declarat război naturii, că nu suntem în armonie cu ea, că pământul, apa și aerul nostru au ajuns să fie otrăvite cu chimicale și pesticide.
Că se îneacă totul în plastic.
O treime din pământ e degradat și e din ce în ce mai greu să faci loc pe el unei populații în continuă creștere, care recent a depășit 8 miliarde de oameni. Unul din opt milioane de specii – mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești – sunt pe cale de dispariție, iar „ecosistemele au devenit locuri pentru profit”. Apetitul nostru fără sfârșit pentru dezvoltare a transformat umanitatea „într-o armă a extincției în masă”, a subliniat Guterres, căruia pare că i s-a umplut paharul, „we are treating nature like a toilet”.
Poate să-ți dea în cap discursul ăsta, să te lase fără speranță, poate fac și eu asta că-l reproduc, dar nici nu pot să mă prefac că nu există. Poate că unele lucruri despre care mai scriu te fac să te simți neputincios, pentru că lumea ni se degradează și tu ești un singur om, și n-ai ce să faci. Dar cred că merită să rămânem conectați la tot ce se întâmplă, că sunt discursuri greoaie, că sunt păduri sau specii de animale care dispar.
Știm că în anii ce vin companiile private, dar și guvernanții au treabă multă să taie din emisii, să facă infrastructuri de colectare de deșeuri sau coridoare ecologice, dar dacă lucrurile astea greoaie și lipsurile ajung să te facă să te întrebi și să te îngrijești măcar de un arbore din fața blocului pe viitor (în spiritul lui hai să păstrăm măcar ce mai avem încă), eu cred că e un câștig.
Ca să mă întorc la COP-ul Biodiversității – unde Carbon Brief sunt din nou minunați și urmăresc progresul negocierilor într-un live text interactiv – e un summit unde liderii lumii ar trebui să se pună de acord pe un nou set de ținte pentru următorul deceniu, pentru protejarea biodiversității – Post-2020 Global Biodiversity Framework, pe numele ei. Acest summit, a mai spus șeful Națiunilor Unite, e șansa noastră să oprim „această orgie a distrugerii”.
La COP-ul Biodiversității a vorbit și actorul canadian William Shatner — Captain Kirk în Star Trek, dar faimos și pentru că în 2020, dincolo de toată povestea seriei, chiar a ajuns în spațiu – lucru care, de fapt, l-a cam demoralizat și copleșit, de-a tot vorbit dintr-un colț întunecat despre asta:
„I didn’t see infinite possibilities of worlds to explore, of adventures to have, or living creatures to connect with. I saw the deepest darkness I could have ever imagined, contrasting starkly with the welcoming warmth of our nurturing home planet. This was an immensely powerful awakening for me.”
Actorul de 91 de ani a pus lumina pe delegații lumii și i-a provocat să ajungă la „a decent deal for nature” la COP15, să conserve 50% din pământul și oceanele lumii, cu ajutorul populațiilor indigene și comunităților locale.
Ceva mai mult call to action parcă se simte la Montreal, chiar și de la București, după ce-am văzut că 46 de țări, inclusiv toată Uniunea Europeană, UK, Australia, Nigeria sau Mexico au făcut un soi de coaliție la începutul săptămânii, și au semnat declarația asta prin care pledează pentru conservarea a 30% din natură, pentru restaurarea a miliarde de hectare de pământ, pentru protejarea populațiilor indigenilor, pentru un mai bun flow financiar.
E un început, și nu e întâmplător, căci vorbim de o ambiție globală cunoscută ca 30 by 30, sau 30x30, care implică ca până în 2030 să protejăm, oficial, sub o formă sau alta, 30% din teritorii – momentan suntem la un 15%, global. Cele 46 de țări au spus că prin atingerea acestei ținte ne asigurăm că până în 2050 ajungem la viziunea de a trăi în armonie cu natura. E bine să vorbim mai mult despre 2050, pentru că 2030 e efectiv după colț (sau doar mie mi se pare?).
Din cauza gravității situației, sperăm că la acest summit va fi diferit – deși dacă ne uităm în istoricul acordurilor Națiunilor Unite, rareori țările participante și-au respectat țintele pe care și le-au propus. Nu suntem avertizați de ieri sau de azi despre a șasea extincție, însă experții spun că avem nevoie de trei lucruri pentru „a decent deal for nature”:
Ținte numerice care pot fi măsurate, cu praguri intermediare – ca să poți arăta cu degetul spre țările care nu se țin de cuvânt, dar și ca să vezi exact ce bucățele de pământ conservăm sau cum scăpăm de poluare.
O calitate superioară a datelor despre planetă, pentru că lacunele sunt mari, iar înțelegerea omenirii despre ecosistemele care ne înconjoară e limitată.
Ținte mai puternic definite pentru biodiversitate, cum avem pentru reducerea emisiilor, în general – NDC-uri –, la nivel național. Ele există, de fapt, și pentru natură și se numesc National Biodiversity Strategies and Action Plans (NBSAP) și vor deveni temele pe care trebuie să ni le facem. Ar trebui să devină măsurători esențiale prin care să putem urmări progresele.
Ca să ajung și la nivel național, ieri am participat și la lansarea raportului Scenarii Climatice pentru România 2030, coordonat de Social Innovation Solutions. Nu este un raport făcut de cercetători, ci un exercițiu Foresight – proces prin care se identifică scenarii posibile pentru viitor. De aici pot veni informații valoroase pentru a creiona diverse strategii.
În grupurile de lucru au participat de la oameni din bănci, la activiști, antreprenori, jurnaliști, ONG-uri de mediu, guvernanți relevanți. Scopul raportului e să deschidă conversația spre soluții pentru un 2030 cu mai multe spații verzi protejate, cu mai multe afaceri verzi susținute, cu o mai bună comunicare și colaborare între decidenți, mediul privat și societate civilă; cu date transparente.
Printre cele opt domenii disecate separat au fost și Economia circulară, Reziliența climatică a orașelor sau Biodiversitatea – ne oprim puțin la scenariile de aici. Ia să vedem, ești team Scenariu plauzibil sau preferat?
Modele economice
⚡ Plauzibil: Prețul dictează tranziția. Din fericire, până în 2030, jumătate din firmele din România au luat măsuri pentru reducerea poluării și s-au transformat, din punct de vedere sustenabil, spune unul dintre scenariile plauzibile.
Din nefericire, prețurile pentru consumatorul final au crescut, iar populația generală este divizată, cu un segment care ia măsuri pentru reducerea propriei amprente de carbon, în timp ce alte segmente ale populației se străduiesc să țină pasul economic și social.
💥 Preferat: Biodiversitatea și incluziunea umană. Scenariul preferat spune că dezvoltăm un model economic în limitele resurselor planetei, ceea ce susține o societate sănătoasă, cu impact pozitiv asupra biodiversității, prin conceptul One Health, care implică o abordare colaborativă și transdisciplinară: să lucrezi la nivel local, regional, național, dar și global – cu scopul de a obține cele mai mari câștiguri dintr-o intersecție între oameni, animale, plante și spațiul pe care-l împart.
Soluții pentru protejarea mediului
⚡ Plauzibil: Zbaterea pentru protejare. Un alt scenariu plauzibil spune că presiunea asupra biodiversității va crește continuu, din cauza intervenției omului și presiunii economice. Ecosistemele vor fi din ce în ce mai fragmentate și vor fi reduse, va scădea numărul de specii și de diversitate genetică. Vom asista la soluții aplicate prea târziu, deci ineficiente. Cu toate astea, vom avea insule de biodiversitate, precum parcurile naționale sau naturale, alături de câteva proiecte de regenerare, care vin în general din partea societății civile sau a mediului de afaceri.
💥 Preferat: În interesul cetățenilor și al naturii. Aici, Scenariul preferat spune că față de 2022, în 2030 avem zeci de noi profesii care se ocupă de protejarea naturii și a mediului înconjurător. Structurile legislative lucrează în interesul cetățenilor și al naturii. Calitatea vieții a crescut datorită soluțiilor în armonie cu natura. Economia circulară și reducerea consumului fac parte din viața românilor care contribuie la protejarea mediului înconjurător.
Sincer, îmi doresc mult să ajungem în 2030 la scenariul/-iile preferat/-e de mai sus. Unul simplu, în care înainte să ne cumpărăm orice, epuizăm toate Re-urile: Reducere (de consum), Refolosire, Reparare, Reciclare. Dar eu n-am ridicat mâna când am fost rugați – dacă suntem optimiști pentru un 2030 mai rezilient (m-au prins și-ntr-o poză care atestă scepticismul dimineții). Partea bună e că am văzut destule mâini pe sus, și e clar că avem nevoie de ele (o să încerc să le urmăresc pe unele dintre ele și spre 2030, că e multă treabă).
*Notă: Pentru a înțelege mai bine prin ce procese au ajuns grupurile de lucru la aceste scenarii, citiți introducerea din raport, care poate fi descărcat de aici.
O, dar ce (de) vești:
🛴 Am aflat tot la lansarea raportului și că – râdem, glumim (nu prea) –, dar imediat avem și RCA pe trotinete. Pe de-o parte înțeleg, pe de alta, parcă voiam să încurajăm cu transportul sustenabil? — hm, tbd.
🚌 Sunt în plan mai multe artere cu benzi unice pentru autobuze în București, putem doar să sperăm.
🔍 Companiile nu mai sunt evaluate astăzi doar dintr-o perspectivă economică-financiară, ci prin angajamentele față de Mediu, Societate, Guvernanță, care trebuie să fie integrate în strategia de afaceri și misiunea unei organizații.
🐦 Peste 40 de specii de păsări din România sunt amenințate cu dispariția (dar sunt și 180 OK), spun Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu Societatea Ornitologică Română şi Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus” pentru Lista Roșie.
🍂 De ce sunt frunzele căzute esențiale pentru biodiversitate?
🏞️ Iaca și povestea unui buștean, de la România Sălbatică.
🌳 Un raport Greenpeace se uită la impactul industriei lemnului asupra pădurilor din Carpați și la ce măsuri de conservare au fost aplicate pentru cel mai important patrimoniu natural al Europei. În fața schimbărilor climatice, Carpații ar trebui să fie printre cele mai bine protejate regiuni de pe continent. Pe hârtie, jumătate din suprafața lor este în rețeaua europeană de arii protejate Natura 2000 (și majoritatea regiunilor carpatice au fost sub un fel de protecție ori alta începând din anii 1990). Dar realitatea este cu totul alta.
♻️ Nu strică niciodată o recapitulare despre cum să colectăm separat ambalajele – și ce ambalaje au, de fapt, șanse să fie reciclate în România.
💯 Dincolo de targeturile de colectare, reciclare, eliminare, gropile de gunoi fac 100% parte din viețile oamenilor din jur. O dezvoltare urbană haotică și o extindere continuă a gropilor din cauza sistemului nefuncțional de colectare a făcut ca oamenii și gropile să dea nas în nas, în ciuda unor distanțe minime legale pe hârtie. Primul articol din șase, din seria Bucureștiul Înconjurător.
☕ Oficialii UE au aprobat recent o nouă lege care previne vânzarea de bunuri pe teritoriul blocului dacă acestea sunt asociate cu defrișări. Soia, cafeaua și carnea de vită se numără printre produsele pe care companiile nu le pot vinde în UE, dacă au legătură cu despăduriri.
🏁 Centrul pentru Legislație Nonprofit, împreuna cu Civitas și Ateliere fără Frontiere desfășoară competiția Achizitii sustenabile. Premiile cu impact social si de mediu, dedicată companiilor și instituțiilor publice care au realizat achiziții sociale și de mediu în ultimii doi ani. Înscrierile se mai pot face până pe 15 decembrie. Regulamentul complet e aici.
Vedere din Buila: Înainte de apus:
N-ai nevoie să fii pe cele mai înalte vârfuri, nici de vremea cea mai senină ca să te oprești și să admiri un colț de natură. Să vă las, totuși, și cu un super-cadru de la fotograful Cătălin Georgescu, „furat” de pe instagram:
„Am avut noroc. Strâns doar vreo patru ore de ieșit prin ceața din pădure săptămâna trecută. Condiții au fost zilnice, nu și tragere. Și nici n-am plănuit imaginea, doar m-am uitat în sus. Și am avut noroc.
Dorin Bofan îl parafrazează pe Malcolm Gladwell și numește asta „avantaj cumulativ”: cu cât ieși mai des și te pregătești mai mult pentru ce-ți dorești, îți oferi mai multe șanse de izbândă. Dar nu-i o garanție, uneori ține doar de noroc. Și am avut.
Da' nu pân la capăt, c-am plecat fără aparat la mine. Mai era un ceas pân la apus și plănuiam doar să văd unde duce un scurt traseu prin pădure. Așa că, încă o dată, se aplică zicala că *cel mai bun aparat e cel pe care-l ai la tine*.”
Re:Mediu și Lidl România prezintă: Ajută băncile pentru alimente să ajungă la cât mai mulți oameni
Într-o țară în care 1 din 3 români sunt în pericol de sărăcie sau excluziune socială și în care o treime din produsele alimentare sfârșesc anual la gunoi, colectele de alimente devin o soluție sustenabilă și necesară atât pentru diminuarea risipei alimentare, cât și pentru sprijinirea persoanelor vulnerabile. Astfel că, până pe 31 decembrie, poți face un gest de solidaritate: Federația Băncilor pentru Alimente din România (FBAR) împreună cu Lidl România dau startul celei de-a șaptea colecte de alimente.
📣 Poți dona produse neperisabile în cutiile special amenajate la ieșirile din magazine: copiilor din familii numeroase, din centrele de zi sau de recuperare, celor care din diverse motive nu pot crește în propriile familii; bătrânilor care trăiesc în structuri rezidențiale sau care au rămas fără sprijinul celor dragi; mamelor care își cresc singure copiii; adulților în prag de sărăcie sau persoanelor cu dizabilități – persoane aflate în rețeaua de ONG-uri partenere Federației.
Ce a început cu o Bancă pentru Alimente în București s-a transformat într-o Federație a Băncilor pentru Alimente, cu nouă filiale regionale active în București, Cluj, Roman, Brașov, Oradea, Timișoara, Constanța, Craiova și Galați. La organizațiile caritabile alimentele donate de tine vor fi distribuite prin echipele acestor nouă bănci.
Iar produsele care pot fi donate sunt semnalizate la raft în magazinele Lidl participante din toată țara, dar e bine să știi că fac parte din categorii neperisabile, care nu au nevoie de o temperatură specială de păstrare, precum: alimente de bază – ulei, făină, zahăr, orez, ingrediente de copt; conserve de legume, de carne, de fructe; paste făinoase; sosuri, lapte UHT; produse de patiserie ambalate; biscuiți, cafea, ceai, dulceață și gemuri.
Rolul general al unei bănci pentru alimente este să recupereze produsele în surplus de la producători agricoli, procesatori, retaileri și de a le distribuit gratuit către ONG-uri partenere, astfel încât să nu ajungă pierderi sau risipă.
Asta pentru că risipa alimentară ne afectează direct mediul, economia, societatea. Alimentele care ajung deșeu înseamnă o pierdere de bani și resurse, începând de la teren, energie, materie primă și apă pentru producerea acestora până la combustibili pentru transport.
☑️ De cele mai multe ori, pe listă intră produsele care prezintă erori de ambalare, etichetare și gramaj; provenite în urma activităților promoționale încheiate (cum ar fi ciocolata în ambalaje cu Moș Crăciun rămasă în ianuarie); care sunt consumate doar într-o anumită perioadă a anului; rămase în urma schimbării strategiei de marketing; aflate în apropierea datei de scadență; alte produse de care proprietarii nu mai au nevoie din diverse motive, dar sunt bune pentru consum.
Dincolo de colectarea, sortarea și redistribuirea produselor primite, echipele Băncilor încearcă constant să identifice noi oportunități de colaborare, ca să asigure o varietate de produse, dar și pentru a promova ideea donării surplusului (retailers, dați-le un semn oricând). Plus că fiecărei categorii de beneficiari i se potrivește alt tip de donație.
Dacă vorbim de un centru pentru vârstnici cu o bucătărie activă, va putea primi și găti, spre exemplu, și niște kilograme serioase de varză, sau paste oricând. Dacă vorbim de un after-school realizat într-o colaborare ONG-primărie în care nu se servesc mese calde, poate mai potrivite vor fi, printre altele, iaurturi, produse de patiserie ambalate sau biscuiți.
Dacă vrei să înțelegi mai bine cum funcționează lucrurile, te invit să urmărești un interviu detaliat cu președintele Federației, Gabriel Sescu, cel care a și fondat prima Bancă pentru Alimente, de la București.
E foarte important, util (şi consistent) ceea ce faci tu. Poate că nu eşti decât un om, dar contează. Întotdeauna am crezut că dacă un om poate ajuta alt om să fie mai atent la ceea ce face şi cum face, tot e mai mult decât nimic. Felicitări şi mulțumesc pentru toate informațiile pe care le sintetizezi şi împărtăşeşti! Chiar dacă toate acestea dor, ajută.
Simpatica asta cu 1 din 8 milioane de specii sunt pe cale de disparitie. Toate 8 milioanele, inclusiv omul, sunt la ora actuala in proces accelerat de extinctie datorita colapsului naturii cauzat de activitatea umana. Diferenta e ca 1 milion din 8 sunt deja in faza terminala.