Dacă în ediția precedentă ți-am vorbit despre cum se simt corpul și mintea după 700 kilometri la pas pe Via Transilvanica, azi revin cu mai multe sfaturi practice pentru drum, dacă te mănâncă talpa să încerci câțiva kilometri. Toamna chiar ar trebui să fie mai primitoare pe traseu (ca temperaturi), deci de ce nu?
De unde încep planificarea pentru Via?
📖 Via Transilvanica se întinde astăzi pe 1.600 km de Românie. Prima oară descarcă ghidul drumețului(sau comandă varianta tipărită, dacă ești tocilar de dat foaia, ca mine), care îți descrie toate tronsoanele, din Bucovina pân’ la Dunăre. Cartea îți recomandă, apoi, cât să mergi zilnic și locuri de dormit.
❔ Vei fi afla și despre zonele fără semnal, fără magazine sau fără apă. Fă-ți temele, deci, iar ce nu acoperă ghidul (păreri despre anumite etape sau gazde, de ex.) completează drumeții de ani buni, pe grupul de Facebook al Via. Încurajez și căutările după cuvinte cheie pe grup, pentru că cel mai probabil a mai întrebat cineva același lucru.
Ce aplicații să folosesc pe drum?
🗺️ Aplicația Via Transilvanica e cea mai utilă și într-un continuu update. Conține și ea scurte descrieri pentru fiecare etapă și track-ul GPS al întregului traseu (secționat și zilnic). Merge și offline. Eu am instalat-o direct pe-a lor, dar dacă ești prieten cu alte aplicații precum OsmAnd sau Locus Map, poți încărca și acolo track-ul, care vine să dubleze bornele și celelalte marcaje de pe arbori, stâlpi sau pavele.
PS: Dacă n-ai mai văzut de ceva vreme marcajele din teren, verifică pe aplicație că ești încă pe traseu. Am învățat pe pielea proprie că poteca intuitivă (aia lată, da) nu e neapărat poteca mea.
👣 Pentru o evidență zilnică a kilometrilor, am folosit Strava direct pe telefon. În 2021 am folosit și un ceas de la Garmin, pe care-l cuplasem la Strava; chestia e că Garmin va veni cu date mai precise, dacă ești pasionat. Mno, acum am uitat ceasul acasă, ups.
⛰️ Dacă vrei să afli ce vârfuri ai în jur exact, joacă-te și cu PeakFinder.
Bine, bine, dar ai stat la cort până la urmă?
⛺ Am ales să-mi iau cortul cu mine, pentru flexibilitatea de a decide de la o zi la alta unde voi dormi, în funcție de ritm, de cum se simte corpul și de vreme. De multe ori, spre finalul zilei hotăram dacă pun cortul sau dacă merg undeva cu patru pereți. Cele 34 de zile ale mele pe traseu au fost împărțite între variantele: la cort (varianta „sălbatic”, sus pe deal), cu cortul în campinguri oficiale sau curțile localnicilor, la pensiuni sau acasă la oameni.
❗ Dacă te tentează idea de cort, rucsacul trebuie gândit întocmai, dar atenție, îți va adăuga kilograme în plus. Eu am încercat să limitez greutatea prin cort de o persoană (aproximativ 1 kg); sac de 600g și prin saltea de vreo 500g. Pentru serile de cort am avut la mine și Adventure Food – pentru care e nevoie de apă caldă, deci și de un arzător și de butelie cu gaz. Dacă funcționezi cu răcituri seara – pate, mezeluri, brânză – e OK și fără gaz. PS: Nu am făcut toate investițiile pentru partea de camping pentru călătoria asta, că aș fi falimentat. Am echipament strâns în ani la rând de mers pe munte.
🚰 Pentru cort, să ai în vedere mereu plinul la apă, sau dacă în următoarea zi ai o sursă în apropiere.Eu am decis, uneori, să rămân la cort după ce am găsit un izvor pe final de zi și știam că nu voi face setea, că am și pentru „gătit” și pentru clătit picioare, și pentru cafea!. Dacă nu aș fi găsit apă într-o zi, probabil aș fi forțat până în următorul sat și aș fi sunat una din gazdele din ghid sau aș fi abordat direct localnicii, ca să mă primească cu cortul. Depinde, deci, dacă ești prieten cu incertitudinea sau dacă ai nevoie să știi clar unde vei înnopta.
Poză din prima mea seară la cort pe Via, deasupra Cugir-ului, când începuse vinovăția că m-am așezat prea devreme (pe la 15:00), dar ce să vezi – bătăturile pâlpâiau, iar brandul Salomon ajungea oficial pe lista mea de „never again” la încălțări, deși au început să fie curajoși pe design (prea rigizi pentru mine).
🎒 Altfel, pe Via lumea încă se obișnuiește cu drumeții și încă te întâlnești și tu rar cu alții. Totuși, pentru că se înmulțesc cei care vor să stea la cort, sunt și tot mai multe pensiuni (vezi ghid) sau localnici care oferă și loc de întins în grădină (gratis sau pentru sume între 30-50 lei). Sunt și câteva campinguri oficiale (cu wi-fi, duș și mașină de spălat), mai ales în apropiere de Retezat, Clopotiva, Cernei (vezi ghid), dar suntem departe de a avea infrastructură completă pentru tot traseul. Deci îți asumi că te descurci de la o zi la alta.
🏡 Pentru cazări am apelat în mare parte la recomandările din ghid, sau pentru orașe chiar la booking.com. Am rezervat în mare parte cu o zi înainte sau în ziua în care urma să ajung și am găsit ceva mai mereu. Ai grijă doar la zonele fără semnal – acolo să rezervi din timp.
💰 Majoritatea cazărilor din sate oferă și mese (cină și mic dejun), la cerere; unii doar cazare – mai ales prin Banat, unde turismul este încă slab dezvoltat, iar satele sunt depopulate (mai completezi de la magazinele locale). Prețurile sunt astăzi între 100–250 lei pe noapte pentru 1-2 persoane (în care poate intra sau nu mâncarea. Ca un exemplu decent: în județul Sibiu, pentru o persoană, o noapte de cazare cu două mese am plătit 180 lei.
🛏️ Unii îți vor scădea din preț dacă te văd singur, sau dacă au twin beds; am văzut în două locuri și cazări tip cabane montane, cu 3-4 paturi într-o cameră. Tu plătești patul, iar dacă vin alți drumeți de pe traseu, îți asumi că vei dormi cu străini în cameră (practică populară pe Camino de Santiago, unde sunt și zeci de paturi în același spațiu).
Costul total a fost…?
🌝 Nopțile la cort adunate cu celelalte m-au dus la o medie de 150 lei/ zi (cu tot cu mâncare, transport și alte cheltuieli neplănuite – tip farmacie). Dacă o să mergi de la o cazare la alta, recomand să-ți aloci un 250 lei/ zi aproximativ — (presimt totuși că urmează măriri de prețuri și pe Via în 2026, ca peste tot).
Cartoful tot fierbinte: Câinii de la stână și urșii
Metodele de abordare rămân aceleași:
🐕 Pentru câini:
Vorbești cu ei — uneori ajută să te lași pe vine, la nivelul lor.
Păstrează ceva de mâncare la îndemână pentru ei, îi va îmblânzi — încearcă să identifici liderul grupului și să-l hrănești pe el primul, e cel mai fioros de regulă.
Amenință-i cu bețele de trekking – la mine asta, combinat cu alte câteva țipete de tipul „ni la oi, mă” au funcționat.
Când îi lași în urmă, târăște bețele de trekking după tine pe cărare, va da impresia de coadă/ prelungire și uneori asta îi ține la o extra distanță.
Spray-ul de urs – am avut, mi-am spus că dacă va fi situația, îl folosesc și pe câini, dar nu a fost cazul. Nici pentru câini, nici pentru urși.
Rămâne speranța că ciobanii sunt pe-aproape. M-am speriat și eu într-o zi de câinii de lângă o gospodărie și am ocolit mai la vale, în lipsa oricărui om, preferând să nu folosesc spray-ul pe animale care doar își apărau teritoriul. De ce erau liberi și nesupravegheați în toiul zilei niște câini ultra agresivi e o discuție complicată, separată.
🐻 Cât despre urși:
Trebuie să te obișnuiești că sunt pe mare parte din traseu.
E important să faci gălăgie pe traseu. Poți alege un clopot pe rucsac (deși pe mine un clinchet constant m-ar distruge; pentru liniște vin, totuși). Eu am un fluier în care mai suflu din când în când.
Mai bat din bețele de trekking unul într-altul – dă senzația de sunet de pușcă și va speria majoritatea animalelor sălbatice din jur.
Mai cânt. Recunosc, am mai dat drumul și la câte o melodie pe Spotify, dacă eram obosită. În doi sau în grup, misiunea devine oricum mai ușoară.
Nu prelungi statul în pădure. Inspiri, admiri și îți vezi de drum. Păstrezi mindset-ul de: „eu trec prin curtea ursului, să trec repejor”.
Altfel, nu am folosit spray-ul, cum spuneam. O singură dată cred că am auzit ursul foindu-se în pădure (simți când e un animal mai greu și nu o căprioară), dar nu l-am văzut din cauza vegetației dense – am auzit doar cum fugea când am bătut din bețe.
🐍 Sunt câteva zone, precum Mehedinți, în care riscul de urs e spre zero. Acolo intervine „doar” riscul de vipere.
Pentru vipere e bine să ai cât mai puțină piele la vedere. Fie șosete și pantaloni lungi, fie o combinație de adidași mai înalți cu pantaloni lungi.
Viperele de regulă nu sar neprovocate, dar confirm că există, mișună prin frunzișul care mărginește potecile de prin Mehedinți — așa că grijă unde te așezi.
➡️ Subiectul în care pot să încep un doctorat! Nu există rețete pentru toate picioarele. Dar o bășică poate face diferența între o zi bună și o zi foarte proastă pe traseu, mai ales dacă ai de gând să parcurgi mai mult de o săptămână. Așa că îngrijirea picioarelor e prioritară. Ce m-a ajutat pe mine:
🥾 Încălțămintea: Eu am folosit Hoka Speedgoat 5 pentru aproape toată durata și ne înțelegem de minune – e loc de piciorul meu lat, aderență au, respiră, sunt flexibili, se usucă repede. PS: Îmi iau mereu cu un număr, sau chiar cu 1,5 numere mai mari pentru confortul degetelor, mai ales la coborâri.
🥾 Dincolo de alegerea mea, am înțeles de la drumeți experimentați că brandul Altra, preponderent Altra Lone Peak 9 e, azi, ideal pentru mers pe distanțe lungi. Partea din față (caseta de degete) pare generoasă cum rar găsești (chiar și la Hoka). Plănuiesc să-i încerc și eu pe viitor. Un lucru e cert însă – Via nu e un traseu pe care să ai nevoie de bocanci rigizi, nu mergi pe creste. Dacă ai grijă cum calci, votez mereu pentru adidași de trail, fie că Hoka, Altra sau altceva ce-ți pică bine (vor fi mereu mai ușori, mai confortabili).
🛣️ Pe mine m-a ținut o pereche de Hoka aproape 700 km în care talpa s-a tocit cam de tot (o să-i folosesc în oraș de-acum). Dacă vrei să te înhami la toți cei 1.400 km vreodată, e ideal să ai două perechi de încălțări (eventual același model x 2).
⛔ Important este să nu pleci la drum cu încălțări noi - testează-i, „break them in”, cum spun alergătorii, asigură-te că te simți bine în ei, căci vrei să-ți devină motor, nu stăvilar în drum.
🧦 Șosetele – Lână for life. Șosetele de merino de la Smartwool sunt respirabile și nu miros – deloc! – nici după trei zile de purtat aceeași pereche (bonus: vin în modele cool, colorate*). Asta înseamnă că poți avea doar două perechi de șosete cu tine (fie, maximum 3). Oricât vei merge, le speli alternativ o dată la 2-3 zile și povestea merge mai departe cu bine pentru tine și picioare.
Forjare, înainte să devin o înțeleaptă într-ale bășicilor.
Ce facem, totuși, cu bășicile și bătăturile?
⚕️ Tratare, că asta doare:
Pe mine m-a ajutat la bășici deja formate crema5 în 1 Fusscreme, de la DM. Seara dădeam cu ea, dimineața găseam deja o peliculă nouă de piele formată. Recomand, în general, analiză la raft (pe etichete) și testat produsele pentru picioare de la DM. La hidratarea de după a călcâielor crăpate am spelat și la gama Footness, găsită tot la ei.
Cicatridină, sunt mai multe branduri, unguient să fie – ajută la închiderea de răni, bășici. Eu am folosit pe final.
🦶 Prevenire, înainte de durere:
Câte se leagă când înțelegi mecanica picioarelor!Foarte important:
În timp ce mergi, e ideal să-ți rămână picioarele uscate. Dar caniculă plus picioare închise în șosete și adidași opt ore – ce să vezi? Piciorul va transpira la greu.
La frecarea dintre degete vor apărea bășici, cum am pățit și eu. Asta se poate regla și din adidași cu o pânză mai subțire, plus șosete merino mai subțiri.
Dar sunt câteva mișcări care pot intra în rutina zilnică de drum. PS – pe astea le-am studiat, vorbit cu alții și înțeles mai mult după, nu le-am testat încă:
Bandă anti-bătături – E bună și dacă e deja un mic focar (în loc de plasturi), dar și de prevenire, de înfășurat fiecare deget în parte, sau pe cele pe care le știm sensibile, dacă.
Lână de prevenire a bătăturilor – tot așa, de înfășurat între degete, ca să absoarbă transpirația pe parcursul zilei. Dar o să presupun că ajută și vata noastră clasică.
Pudră de talc, sau orice altă pudră anti-fricțiune. De dat între degete, înainte de pornit la drum. Pudra ar trebui să absoarbă transpirația și să păstreze piciorul uscat. Tot la DM am găsit și acest stick anti-bășici, iar Decathlon are nebunia asta de protecție pentru degetele mari. Alții spun că ar fi ideală crema asta vaselină ca scut anti-bătături (dar grijă, apropo de mediu, provine din petrol, poate nu vrei să susții).
Pentru unii drumeți merge tactica șosetelor duble — da, o pereche peste alta. Astfel, se vor freca straturile de șosete între ele, mai puțin pielea ta de adidas.
Pam-pam. Sunt, iată, multe produse pe piață pentru o lume întreagă care se confruntă cu bășici și bătături. Să nu cădem, însă, în capcana de a le comanda pe toate.
Lucrează la un mix bun și light pentru traseu.
Desigur, nu omite din kit și niște plasturi old sau new school – tot la DM ai o varietate de plasturi siliconați pentru bășici(promit că nu e niciun advertorial în spate, doar o clientă mulțumită de raportul calitate-preț), care sigilează rana, rămân pe picior câteva zile și rezistă la apă.
➡️ Extra: Ascultă și discuția asta simpatică și sinceră despre bășici, de la oameni pățiți. Iar ca ultime recomandări pe care sper să le urmez și eu în viitor:
Când faci pauze, descalță-te, dă șosetele jos și aerisește-ți/ usucă-ți picioarele.
Cochetează cu ideea de a avea și niște sandale sport în rucsac, pe care să le porți pe porțiunile drepte, cu asfalt (sunt suficiente). Eu am avut doar șlapi pentru finalul de traseu și oricum era evenimentul cel mai frumos al zilei; de libertate supremă).
📌 Îți doresc să nu ai întinderi musculare, dar nu uita și de potențialul acestor dureri: Să fie în straiță un gel pentru calmarea mușchilor (Sindolor sau altceva). Dacă o să mergi mai multe zile și nu ești neapărat obișnuit cu asta, pune acolo și o banda kinesiologică – bună pentru umeri, spate brațe, abdomen, picioare; e aderentă. O găsești și în bucăți mai mici.
✅ Peste toate, nu uita orice formă de dezinfectant – că e spirt, că betadină, rivanol. Alegi tu. Dar merge și spălatul la râu înainte de tratare.
Și cum — ai mers zilnic 20-30 kilometri, timp de o lună?
🛏️ Unii așa fac, am avut și eu tendința, de unde au rezultat bășici, bătături (dar am înfrânt-o pe parcurs). Odihna e sfântă. Ca să te bucuri de tot ce are de oferit drumul, recomand ca o dată la 4-5 zile (maximum!) să iei o noapte de cazare extra unde îți place.
🦶🏻 În ziua de pauză, singura regulă e să stai cât mai puțin cu picioarele pe pământ. Când mergi, să fie în șlapi sau picioarele goale. Alege un loc fără stimuli, în care să nu se întâmple mare lucru. Într-una din cele mai reușite zile de pauză ale mele nu m-am plimbat nici măcar în curtea pensiunii. Am stat doar pe banca de lângă clădire, la aer și cafea. Cea mai bună zi. Sper să ai și tu cât mai multe astfel de zile, indiferent de unde te-or duce drumurile.
📍 Dacă au rămas curiozități neadresate, rămâi aproape. S-ar putea să-și găsească în curând răspunsuri în cartea la care am început deja să lucrez, legată de drum și de ce m-a ținut acolo (am povestit un pic și data trecută).
🙏 De final, un mare mulțumesc tuturor celor care ați sărit cu sprijinul financiar încă de la ultima ediție în care spuneam că mă puteți susține printr-o donație unică și că asta o să-mi cumpere o felie de timp, cât să mă pot concentra pe scris în următoarele luni (fără să mă ating de alte proiecte comerciale). A fost neașteptat — într-o lume în care sunt mai multe proiecte față de cât putem noi susține; bașca situațiile noastre economice devin din ce în ce mai fragile.
🙏 Mulțumesc și pentru toate mesajele de încurajare — le-am văzut, chiar dacă nu am apucat să răspund la toate. Încerc să mă organizez și pentru o nouă întâlnire cu voi, pe viu (în București), într-un septembrie cu mai puține valuri de căldură, sper. Se strâng între timp și multe alte subiecte de mediu care ne merită atenția. Revin la ele după ce gat cadoul ăsta scris pe hârtie.
Mulțumim pentru sfaturi, recomandări și povești, Anca!
Vis-a-vis de încălțări, recomand Altra - îi folosesc de ceva vreme, doar prin oraș, momentan, și mi-au schimbat viața :)
pentru prevenirea bătăturilor încercați și șosete cu degete ;)