Cum trecem prin criza climatică fără să ne pierdem speranța?
E ușor să ajungem la disperare, dar ne putem uita și la schimbările în bine din ultimii ani, la comunitățile care se încheagă în jur, la legile care vin să protejeze natura.
Astăzi ne răcorește ceva ploaie, cel puțin în Capitală. Dar nu cred că uităm valurile de căldură din ultimele săptămâni. Mie mi-a fost greu și să respir, darămite să mă concentrez la orice. Temperatura medie globală a crescut cu aproximativ 1.2°C (o încălzire fără precedent – cel puțin în ultimii 2000 de ani), iar asta a dus la schimbarea caracteristicile valurilor de căldură. Comparativ cu perioada pre-industrială, valurile de căldură sunt astăzi mai frecvente, mai intense și au o durată mai mare, arată fizicianul Bogdan Antonescu.
🌡️ Ca impact — pe lângă daunele din agricultură, pericolul de incendii de vegetație sau posibilele cheltuieli crescute în viitor în spitale, cu pacienții afectați de stresul termic — valurile de căldură pot evidenția inegalități sociale, subliniază cercetătorul. „Astfel, persoanele cu venituri mici care nu au acces la aer condiționat sau trăiesc în locuințe care nu îndeplinesc toate standardele vor fi mai mult afectate, comparativ cu restul populației.
🌡️ În plus, zonele urbane pot experimenta efectul de insulă de căldură urbană — când temperaturile din zone urbane sunt mai mari decât cele din zonele rurale înconjurătoare — lucru care amplifică disparitățile sociale. Impactul valurilor de căldură se extinde și la sănătatea mintală. Studii recente au explorat legătura dintre temperaturile ridicate și creștere agresiunii și violenței sau creșterea ratei de sinucidere.”
🌡️ În următorii ani ne poate fi mai greu dacă nu lucrăm activ să luăm măsuri de reducere a concentrației gazelor cu efect de seră și de adaptarea la impactul inevitabil al acestor fenomenelor extreme, o repetă și cercetătorul Antonescu, dar și mulți alții. Pe lângă impactul de mediu, mie mi-e teamă că vom deveni mai agresivi între noi. Poate dacă ai rămas și tu vara asta într-un tren CFR fără aer condiționat mai multe ore, știi la ce mă refer. Așa vin momentele de neputință în care te gândești clasicele: „ce mai caut în țară” sau „ăștia își bat în continuare joc de noi”.
🌡️ Căldura poate scoate, în multe situații, ce e mai complicat din noi și aduce la iveală tot ce nu merge într-un loc — și dacă nu putem ține sub control aerul condiționat în trenuri, cum să avem încredere că avem sub control adaptarea la schimbări climatice? Disperarea e la îndemână și firească, dar avem nevoie să vedem și perspectiva mai largă, în care sunt și părți bune. Mai jos câteva idei care ne pot scoate dintr-o spirală negativă.
Să ne gândim că progresăm
🚗 Depinde de noi (umanitatea) cum va arăta lumea în 10, 50 de ani. Însă e clar că era combustibililor fosili se apropie de final – cu mențiunea că toate companiile din afacere vor face tot posibilul să amâne acest final. Dar dacă reușim să înjumătățim canitatea de combustibili fosili folosită până-n 2030, sau să nu mai folosim deloc până-n 2050, următoarele generații se vor uita în spate la epoca asta ca la o perioadă anormală, în care prima interesul economic în detrimentul protecției mediului.
☀️ Să nu uităm că la începutul acestui secol, nu aveam o alternativă adecvată la combustibilii fosili. Tehnologiile pentru energia eoliană sau cea solară erau scumpe și ineficiente, iar cea a bateriilor era încă la început. Astăzi, costurile solare și eoliene s-au prăbușit, pe măsură ce au fost inventate noi modele mai eficiente, iar acum sunt considerate pe scară largă a fi mai mult decât adecvate (și ieftine).
☀️ „Trebuie să refacem lumea și putem s-o refacem mai bine”, cum bine spune autoarea mea preferată Rebecca Solnit. Pandemia ne-a arătat nu doar că ne putem schimba stilul de viață, dar și că putem mobiliza resurse — umane sau financiare — cum nu ne-am fi imaginat vreodată.
Să ne uităm la ce fac alții — activiștii de mediu sunt mai greu de ignorat
🧍 Și mai creativi aș spune. Protestul viral cu sosul de tomate aruncat pe pictura Van Gogh îl mai țineți minte? Activistele de 20 și-un pic de ani care l-au organizat făceau parte din coaliția Just Stop Oil și au explicat motivația din spate: „Ce valorează mai mult – arta sau viața?”, a declarat atunci una dintre ele, „ești mai îngrijorat de protecția unei picturi sau de protecția planetei noastre și a oamenilor?”. Protestele din acea serie s-au întins pe mai bine de jumătate din anul 2022, în UK — ele cereau să se oprească exploatările de combustibili fosili, pentru că UK nu-și permite s-o țină în ritmul ăsta dacă vrea să ajungă la targeturile de zero emisii.
OK, poate o să spuneți că protestele astea nu schimbă de fapt, mare lucru, imediat, însă atrag atenția spre discuția mare, într-un mod inedit. De-aici ajungem până la micii activiști – copiii care văd, citesc lucruri, merg acasă, chestionează părinții care nu colectează separat deșeurile, spre exemplu și tot așa. Cred că înțelegeți lanțul și potențialul lui de a se face bine.
🧍 Iar la nivel mare – chiar dacă va fi un proces greoi –, anul trecut am ascultat vocile activiștilor africani cerând țărilor bogate din nord un fond pentru repararea daunelor cauzate în sud de exploatările de combustibili fosili. Nu era nici pe departe primul an în care cereau asta, dar e un pas că s-a înființat.
🧍 🧍 🧍 Mai aproape de noi, despre câtă viață există în parcul IOR ai auzit? Nu știu când am văzut ultima oară o comunitate atât de unită în jurul unei cauze, o mișcare ca un copil al Roșia Montană. Ceva e comun ambelor cazuri: pericolul iminent de distrugere a naturii ne sperie, ne unește și ne scoate în stradă. Din context: după retrocedarea a 11,2 hectare din parc, a urmat o mare defrișare. „Folosim cuvântul comunitate prea ușor, dar cu adevărat toată comunitatea din Titan s-a ridicat în apărarea parcului IOR”, a spus un membru al Grupului Civic IOR-Titan pentru HotNews. „Dorința noastră este de a păstra cele aproape 12 hectare de spațiu verde așa cum au fost amenajate încă din anii '60: parc cu alei, locuri de joacă și multă vegetație spontană”.
Să ne bazăm pe fapte în dezbateri
📚 Unul dintre lucrurile curioase despre criza climatică este că cei neinformați sunt adesea mai sumbri și mai fataliști decât experții sau factorii de decizie care au toate datele la îndemână. Cercetătorii nu spun „e prea târziu” sau „nu putem face nimic” – spun că e urgent să luăm măsuri, dar încă putem alege scenariile mai bune pentru următorul secol. Avem cunoștințele, expertiza. Impedimentele vin din sfera politică sau lipsa de politici coerente care să facă din soluțiile bazate pe natură ceva prioritar.
🎉 Printre veștile bune, recente: A fost cu ceva tensiuni la vot, dar avem o lege a restaurării naturii! Legea își propune, printre altele, oprirea declinului populațiilor de albine, oprirea tăierilor de spații verzi din orașe, dar și creșterea acestora și refacerea anumitor ecosisteme, precum cele forestiere sau unele folosite acum în agricultura intensivă.
Să ne uităm la state care au dat deja o voce naturii!
⚡ Înzestrarea naturii cu drept propriu este un instrument juridic care asigură protecția mediului în justiție – nu doar de dragul oamenilor, ci și de dragul naturii, spune doctoranda în meteorologie Amanda Imola Croitor.
Din ce în ce mai multe precedente legale dovedesc că recunoașterea statutului juridic al ecosistemului și a dreptului de a exista poate ajuta la schimbarea atitudinilor sociale față de natură. Uganda, Noua Zeelandă sunt printre țările care au legi în vigoare sau discută posibilitatea de a acorda drepturi asupra ecosistemelor. Hotărâri judecătorești din India și Columbia au recunoscut deja aceste drepturi.
⚡ Panama a acordat drepturi broaștelor țestoase marine în mai 2023 pentru a le proteja de poluare și braconaj. În aceeași perioadă, Port Townsend și Gig Harbor, Washington au devenit primele două orașe din nord-vestul Pacificului care au recunoscut drepturile legale ale orcilor (dreptul la viață, autonomie, pentru o migrație liberă și sigură, hrană adecvată din surse naturale și dreptul la un habitat fără zgomot și poluare). ⚡
➡️ În Ecuador, din 2008 drepturile Mamei Pământ (pe care o numesc Zeița Pachamama) au fost consacrate în constituție. Curtea lor Supremă a consacrat, în 2021, și drepturile naturii în constituția țării. Astfel, exploatarea minelor a devenit o încălcare a drepturilor pădurilor tropicale. Și în Aruba se dă lupta pentru recunoașterea constituțională a drepturilor naturii, pentru că daunele cauzate de turism amenință mijloacele de trai ale populației de doar 110.000 de oameni.
➡️ Un tribunal indian a recunoscut, în 2017, drepturile râului Gange, considerat sacru de milioane de oameni. Judecătorii au stabilit că poluarea mediului este ca și cum a răni pe cineva. Exemplul Gangelui arată, însă, că statutul legal nu-i asigură automat protecția și că lupta pentru protecția lui continuă. În Seattle, tribul Sauk-Suiattle a acuzat orașul că sistemul de baraje împiedică migrația somonului, care joacă un rol cheie în traiul și cultura lor.
➡️ Europa începe și ea să recunoască importanța dreptului ecosistemelor de a exista. În Polonia, de-a lungul Oderului, unul dintre cele mai lungi fluvii poloneze, a început o mișcare pentru eliminarea poluării mediului prin lupta pentru drepturile ecosistemului local. Aici, în vara lui 2022, mii de pești au murit din cauza poluării apei.
Să găsim în jur oamenii buni, comunitățile, expertiza
Pe măsură ce oamenii se adună în comunități, pot produce o schimbare și pentru că vor conta lucrurile pe care le facem cu pasiune și împreună. Prin mișcări, campanii, organizații, alianțe și rețele oamenii obișnuiți devin puternici și capătă speranță.
🌳 Colaborarea dintre experți și aparatul statului, spre exemplu, e una de care vom tot avea nevoie: La un curs de arboricultură, organizat de Asociația Peisagiștilor din România și sprijinit de Platforma de Mediu pentru București au participat și reprezentanți din Direcția de Mediu a Primăriei Capitalei. Cursul a urmărit dobândirea mai multor cunoștințe pentru îngrijirea arborilor din orașe: inventariere, evaluare, gestionare și monitorizare.
🌳 Specialiștii în arboristică susțin că toaletările nu trebuie făcute preventiv și fără un argument întemeiat (nici lupta lor nu este de ieri, de azi). Societatea civilă a criticat deseori aceste practici ale administrației publice, însă dincolo de ghidurile care oferă informații despre cum poate fi oprită o toaletare abuzivă, este nevoie de colaborare pentru a schimba modul în care se intervine asupra arborilor din mediul urban.
🏠 Un alt exemplu care crește este comunitatea Între Vecini care astăzi vrea să sprijine financiar și cu know-how asociațiile de proprietari să-și pună panouri fotovoltaice pe blocuri. Ei își propun să regenereze, pe termen lung, spiritul comunitar la bloc. Parte din manifestul lor: „Vrem să ne cunoaștem vecinii. Să ne ajutăm între noi. Să fim mai liniștiți atunci când trebuie să ne lăsăm copiii în grija cuiva pentru câteva ore. Sau câinele, pisica, peștii sau papagalul. Să aibă cine să ne ajute cu o pană sau la o inundație.”
🏠 Și în cercurile mele vorbesc din ce în ce mai des despre nevoia asta imperioasă de a ne întoarce în comunități și la colaborare — într-o epocă în care e mult despre noi, căutările și nevoile noastre individuale. Rezolvarea mai multor nevoi decât am crede vor veni și din cărămizile puse într-un trib cu un scop mai mare – și știu, poate fi dificil să-l găsești.
✒️ Ajungem și la comunicare. Jurnalismul bazat pe date științifice și studii poate pune presiune pe decidenți să acționeze. Comunicatorii de climă amintesc că problema nu pleacă și că trebuie adresată, dar că avem nevoie și să vorbim despre soluțiile sau resursele care poate sunt la îndemână.
Recent am participat la două module (Economie circulară & Biodiversitate) din Academia de mediu pentru jurnaliști organizată de Ecoteca, un ONG specializat în managementul corespunzător al deșeurilor. Reporting: Climate este organizat în 5 module care se întâmplă între aprilie-octombrie 2023, fiecare susținut de experți de mediu din domeniul în cauză. Pe mine m-au ajutat modulele să mă conectez cu alți colegi, apropo de comunități, dar și să mă pun la curent cu ultimele „mișcări” din lumile respective, fie că legislative sau cetățenești, să mai găsesc răspunsuri/ confirmări la întrebări mai vechi.
✒️ Spre exemplu – am (re)confirmat că nu există un program, o manieră organizată din partea statului, via Romsilva, prin care personalul silvic să facă trecere spre managementul de parcuri naționale (care sunt în grija lor). Silvicii sunt pregătiți pentru managementul de arbori dintotdeauna, însă un parc național implică un univers întreg. Pe scurt — fiecare parc se descurcă cum poate, în unele locuri e mai multă pasiune, sau unii dintre ei fac cursuri de specializare în afară — fiecare se gospodărește cum poate.
Le mulțumesc, așadar, pentru toată răbdarea și tonele de explicații din partea experților invitați. Dacă și tu comunici despre mediu într-un fel sau altul, stai cu ochii pe Ecoteca, te vei putea înscrie la modulele de toamnă.
Uită-te cu admirație în jur
E ușor să pierzi din vedere tot ce e frumos în jurul tău din cauza multor lupte pe care le avem de dus. Dar e important să ne oprim, să ne plimbăm, să observăm, să ne amintim pentru ce luptăm. Spunem, vedem, citim de-atâția ani destule povești despre evenimente meteorologice, despre dezastre naturale violente care, din păcate, au devenit noua realitate a unor popoare.
Avem nevoie să înțelegem această realitate, dar avem nevoie și de vindecare, de povești despre cât de armonioasă poate fi natura încojurătoare, despre ce putem face pentru a proteja, restaura mai mult din mediul natural. Asta ne va motiva să rămânem pe drum.
Re:Mediu & Lidl România prezintă: Culoarul verde-albastru al Someșului, un proiect pentru oameni
Că tot vorbim de comunități, weekendul trecut a fost plin în zona Deltei Florești. Sâmbăta a fost cu activități pe malul Someșului, dar și pe luciul lui, cu caiace și cu discuții despre potențialul zonei.
Evenimentul a avut rolul de a aduce în atenție Culoarul Verde-Albastru la Someș, un program organizat de Someș Delivery (Asociația MiniMASS) în parteneriat cu Clubul de Cicloturism „Napoca”, Societate Organizată Sustenabil (SOS Someșul Nostru) și Clujul Sustenabil. Campania, care implică tururi ghidate, activități sportive sau culturale și dezbateri în jurul importanței râului în viața orașului se desfășoară sub umbrela proiectului Cu Apele Curate, implementat cu sprijinul Lidl România.
De altfel, campania pune accentul pe importanța unui tranzit verde (piste pentru bicicliști) care poate rezolva aglomerația traficului rutier; pe nevoia de apă curată și lipsită de deșeuri – de care să ne putem bucura, în care putem înota și practica sporturi de apă și pe lângă apă.
Acțiunile vin în contextul în care mai multe asociații civice au început să ceară, încă de acum doi ani, un culoar verde pentru piste de biciclete și alei de-a lungul Someșului între Cluj-Napoca și Florești.
Miza ar fi deschiderea unei fâșii de 10 metri, care poate lega în viitor municipiul Cluj-Napoca de Florești printr-o pistă de biciclete, o alee pietonală și puncte de observație a naturii și păsărilor.
Pistele de bicicletă între cele două puncte ar ajuta la decongestionarea traficului între cele două localități tranzitate zilnic. Peste 60.000 locuitori ai Floreștiului circulă frecvent spre Cluj-Napoca — cărora li se adaugă tot mai mulți cetățeni din alte localități vecine precum Gilău sau Luna.
„Someșul Mic urmează să devină un culoar principal al dezvoltării metropolitane. Pe lângă faptul că este o sursă de apă potabilă pentru o întreagă regiune și o sursă importantă pentru irigații, râul este și un spațiu de relaxare, agrement și sport important prin salba de lacuri din amonte. El poate deveni și un liant mai bun al zonei metropolitane prin realizarea unor trasee alternative de biciclete la traficul auto intens, a spus Marius Moga, coordonatorul proiectului.
O parte activă a campaniei Culoarul verde-albastru la Someș este Consiliul Apei, o platformă deschisă de discuții care implică și coagulează actorii urbani și rurali ce au legătură cu râul Someșul Mic, în jurul unor teme de interes comun legate de culoar. Consiliul Apei a început în 2021 la Someș Delivery, la inițiativa organizatorilor și a Facultății de Arhitectură și Urbanism Cluj-Napoca. Pe-atunci începeau discuții cu locuitorii din zonele metropolitane despre valoarea apei.
„Tema deschiderii Floreștiului spre râu este un aspect foarte important pentru integrarea culoarului pe un principiu similar Clujului din zona cartierului Grigorescu”, a mai spus Marius Moga. În Florești este un moment de regândire a direcției de dezvoltare urbană a localității, un motiv bun ca discuția despre culoarul Someșului și impactul benefic pe care-l poate avea pentru calitatea vieții în Florești și pentru creșterea rezilienței în fața schimbărilor climatice să ajungă mai departe.
Iti multumesc pentru share, Anca. Ma pun pe studiat, de indata ce imi fac un pic de spatiu mental. :D Sa stii ca ma gandesc adesea, in ultima vreme, la subiectul asta, la ce e pur pesimism personal si ce e realitate (sumbra), iar intrebarea asta, cu tot tumultul aferent, ma duce uneori in pragul epuizarii emotionale. Si nu doar legat de schimbarile climatice, ci de multiplele crize prin care trece omenirea la momentul actual, care oricum sunt dependente una de alta, si care desigur ca ne afecteaza si la nivel individual, pe unii mai mult decat pe altii (cel putin la nivel constient).
Cuprinzatoare si importanta perspectiva, multumim. :)