Frigidere, baterii și alte DEEE-uri
Plus o invitație la un rendes-vous climatic.
Știai că în Europa se află, în fiecare gospodărie, în medie, 72 de dispozitive electrice și electronice, dintre care 11 sunt stricate sau nu mai sunt utilizate? Eu am verificat și la un inventar rapid, am cam 10-12 pe care le folosesc astăzi 100% (printre ele mașina de spălat, frigider, uscător de păr, prăjitor de pâine). Dar când vine vorba de echipamente electrice și electronice (DEEE), cel mai mult ne interesează, probabil, unde și cum le predăm, așa că încep direct cu asta.
Unul nou pentru altul vechi: Conform legii, avem schimbul 1-1, care ar trebui să fie cel mai la îndemână mod de a preda un deșeu. Adică în momentul în care îți cumperi un echipament electronic nou, precum un frigider, indiferent de unde îl cumperi, magazinul are obligația să primească echivalentul lui vechi sau stricat. Specifică că vrei serviciul ăsta la comandă/ livrare.
Electronicele de dimensiuni foarte mici, un mouse, un telefon, o telecomandă, pot fi duse în magazinele care le distribuie. Sunt obligate prin lege să colecteze separat orice are o dimensiune exterioară nu mai mare de 25 cm. Dacă nu sunt evidente containerele de cum intri în magazin, întreabă un responsabil, pentru că la nivel de business sigur nu s-a omis obligația asta. Poate sunt ascunse pe undeva prin spatele magazinului, pot fi multe motive. Același lucru și pentru becuri și neoane; baterii.
Ridicare de-acasă de către companiile de salubrizare. Solicită agenților care ridică și gunoiul menajer sau amabalejele reciclabile și serviciul de ridicare electrocasnice, pentru că sunt obligați de lege să facă asta, cum sunt obligați să gestioneze și categoriile plastic, carton, metal, sticlă. Frigiderul devine un deșeu (valoros chiar), pentru toate piesele care pot fi recuperate din el, dar care conține și substanțe periculoase. Spre exemplu, întrerupătoarele montate pe capacele lăzilor frigorifice pot conține mercur.
Predare la punctele municipale, în orașele în care există platforme cu un container dedicat aparaturii electrice și electronice. Autoritățile locale ar fi trebuit să le pună la dispoziție în fiecare oraș, dar din păcate, sunt excepții momentan (vezi Iași).
Campanii. Sunt anumite perioade ale anului în care organizațiile care se ocupă de managementul DEEE-urilor pentru producători organizează campanii de colectare de astfel de deșeuri. Fie că patrulează o zonă sau cheamă cetățenii într-un punct fix, pot fi o soluție. La fel, autoritățile locale în colaborare cu agenții de salubritate ar trebui să organizeze campanii regulate. În oricare caz, cel mai bine e să urmărești online sau să întrebi direct la firmele care se ocupă cu ridicarea deșeurilor sau la primărie, ca să vadă că există interes.
Poți solicita ridicarea gratuită a electrocasnicelor și acestor OTR-uri, organizații de transfer care preiau responsabilitățile de reciclare de la branduri și care-ți vor programa o preluare, dacă operează în zona în care locuiești. Aici, spre exemplu, e o franciză a cinci operatori regionali, care oferă și acest serviciu.
Buy-back. Pe scurt, voucherele, aici depinde de magazinele care vând electrocasnice și de oferte. De multe ori poți vinde aparatură veche în magazine, și primești un voucher care va funcționa ca un discount când îți cumperi ceva nou din același loc. Aici intră și Rabla pentru electrocasnice.
Deșeurile electrice și electronice sunt importante într-o economie circulară și într-o societate de consum în care cererea e tot mai mare, spune Valentin Negoiță, președintele Ecotic, una dintre OTR-urile care se ocupă de managementul deșeurilor DEEE. „Când extragi niște metale prețioase din IT, plăci de bază, cupru, aur, fier, aluminiu, aceste valori intră în producția ulterioară de echipamente, nu se pierd, nu e gunoi menajer care ajunge la groapă.”
E un domeniu care ar trebui susținut mai mult de autorități prin implementări, spune Negoiță, și prin legislație adaptată momentului. Ce înseamnă asta? Că volumele colectate și reciclate în România ar crește dacă am avea, spre exemplu, mai multe centre municipale de colectare, cele în care de regulă găsești fracțiile pe care nu le ai lângă casă sau bloc: printre altele substanțe toxice, mobilier, geamuri, deșeuri din construcții, DEEE-uri.
Conform unui studiu din 2019, în România, o persoană deținea în medie 91 kg de Echipamente Electrice și Electronice (EEE), cu 20 kg mai mult față de 2015, însă sub jumătate față de o persoană din Italia sau Franța. Din acestea, în jur de 7 kg sunt păstrate chiar dacă nu sunt folosite sau funcționale, iar peste 8 kg sunt scoase din casă ca DEEE.
Din cele din urmă, aproape trei sunt donate sau vândute și astfel durata lor de viață este prelungită, alte trei sunt debarasate corespunzător: la magazine în urma achizițiilor produselor noi, la punctele de colectare municipale și în diverse campanii sau puncte de colectare amenajate de organizațiile producătorilor. În fine, ultimele două kilograme sunt duse la ghenele de gunoi, predate colectorilor stradali de fier vechi sau aruncate la întâmplare, lucru care duce atât la dispersia substanțelor poluante în mediu, cât și la riscul neatingerii țintelor asumate de România ca membru al Uniunii Europene.
Cifrele astea țin pe ghimpi România în contextul în care, începând cu anul 2021, țintele s-au mărit de la 45% (neatinsă oricum, a fost pe la 39%) la 65% astăzi (aplicată la media EEE puse pe piață în ultimii 3 ani).
Fluxul e-waste are creșterea cea mai rapidă, pentru că avem din ce în ce mai mult echipament pe piață, iar perioada de utilizare scade (și tu îți schimbi telefonul o dată la câțiva ani, nu? Știu, nici nu le mai fac rezistente „ca altădată”). Pentru că fluxul ăsta e relevant, trebuie să nu mai fie considerat auxiliar, spune președintele Ecotic, în sensul în care căutăm soluții pentru eficientizarea fluxului de ambalaje, dar omitem să vorbim și despre deșeurile electrice și electronice, din care procentul de recuperare poate ajunge și la 80-90%. Spre exemplu, din 100 kg de baterii (care au un flux de recuperare separat), se extrag 65 de kg de materii prime care pot fi ulterior reutilizate. „Nu sunt foarte multe pierderi la DEEE-uri”.
Cum e organizarea pe fluxul e-waste? Când un producător pune pe piață echipamente electrice, are obligația să-și îndeplinească țintele de care vorbeam și mai sus (65% din media celor puse pe piață în ultimii trei ani), și fie o face pe cont propriu, fie merge către un OTR, precum Ecotic, care preia îndeplinirea țintelor (colectare, amenajare de containere și dus către reciclatori DEEE-uri) și amenzile în caz că nu sunt atinse, la Agenția pentru Fondul de Mediu (4 lei pentru fiecare kilogram lipsă, în cazul de față)
De ce ar ajuta să existe mai multe centre municipale de colectare a DEEE-urilor? Producătorii, spre exemplu, sunt responsabili de colectare și reciclare, cum or alege, cu OTR-uri sau solo, însă nu au acces direct la deșeurile-resursă.
„Atunci, de aici pornim. Sunt țări în care funcționează principiul toți actorii (adică și autoritățile și mediul privat), iar în România suntem penalizati pe două fronturi”, subliniază președintele Ecotic. Plătești extra (aproape 2 lei/ kg) dacă nu ai acces la resursa asta numită deșeu EEE, plus penalizări la AFM dacă nu atingi țintele.
Între timp, e important să ne ducem DEEE-urile spre colectorii autorizați, ca să poată fi recuperată marea parte a materiei prime. Uite drumul unor frigidere spre reciclare, aici.
Ca să închei cu o veste tare bună, știai că suntem pe cale să producem baterii din lemn? Yup. Designerii finlandezi vor să creeze carbon regenerabil, prin transformarea arborilor în baterii, mai exact prin folosirea ligninei, o substanță organică complexă care se găsește în țesuturile plantelor lemnoase, care le dă impermeabilitate și rigiditate.
Manualul de sustenabilitate a ajuns în școli
Am răsfoit recent o carte cât o călătorie pe care mi-ar fi plăcut să o parcurg prin gimnaziu. Mă refer la Respect pentru resurse, manualul de sustenabilitate creat la Cluj, prin forțele ONG-urilor Food Waste Combat și Clujul Sustenabil.
Cartea e vie, cu litere mari și colorate și cu suficiente ilustrații cât să-i țină pe elevi în poveștile și explicațiile din cele 7 capitole. Printre ele: „Aerul și apa”, „Bogățiile naturii” (sol, biodiversitate, ecosisteme) sau „Conexiunea om-natură” (unde copiii vor da peste 12 personaje în zorii Crizei Climatice).
Cartea subliniază la început și puncte importante din raportul Brundtland, elaborat și publicat la cererea ONU și care a trasat direcțiile unui nou model de dezvoltare, cea durabilă, „care răspunde nevoilor prezentului, fără a compromite capacitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Adică „o activitate este sustenabilă dacă se poate desfășura în mod repetat, fără epuizarea resurselor pe care contează”. Veți găsi și cele patru principii-instrucțiuni spre un mediu mai îngrijit.
Patru principii pentru o dezvoltare durabilă:
Să ne reducem dependența de combustibili fosili (gaz, petrol, cărbune) și de metalele grele.
Să ne reducem dependența de substanțele chimice create artificial și care rămân în natură.
Să reducem distrugerea naturii. (no pressure!)
Să ne asigurăm că alegerile noastre nu împiedică oamenii de pe întregul glob pământesc din a-și satisface propriile nevoi.
Respect pentru resurse a ajuns din toamna trecută la 700 de elevi din V-VIII (în județele Cluj, Călărași, Ialomița, Prahova, Iași, Bihor), fie sub forma unui opțional, fie ca un cerc tematic dedicat climei, în funcție de cei nouă profesori implicați momentan, spune Cami Gui, fondatoarea Food Waste Combat. Creatorii manualului urmează să primească feedback de la profesori în perioada următoare, pentru a ști ce poate fi îmbunătățit.
💡 Dacă ești la catedră de gimnaziu, poți cere și tu manualul și sprijin printr-un mail la respectpentruresurse@gmail.com. Ca Respect pentru resurse să devină opțional în școala ta din toamna lui 2022, trebuie să-l înscrii până când știi că e termenul-limită, de regulă primăvara. Food Waste Combat și Clujul Sustenabil oferă materialele și ghidaj. Odată ce profesorii „adoptă” cartea și ideea, vor intra pe un grup de Facebook dedicat, unde vor ține legătura și cu ceilalți profesori care au acceptat provocarea.
Să ningă cu susținere în 2022
Dacă ceva din ce citești în Re:Mediu ți-e util sau drag și simți că-ți permiți, m-ar ajuta să devii abonat plătitor (5 euro/ lună sau 40 euro/ an). Practic, m-ai ajuta ca-n anul ăsta de freelancing să fiu prezentă și să mă concentrez mai mult pe scrierea și creșterea newsletterului decât pe căutarea altor surse de venit.
PS: Informația va circula la fel spre toată lumea, ca până acum, indiferent ce alegi. Mă bucur să te văd interesat(ă) de un mediu sustenabil și sper să fim tot mai mulți aici până la finele anului.
Hai să jucăm Colajul Climatic:
De câteva luni bune am vrut să te invit să descoperim împreună Colaj Climatic, un joc-atelier prin care afli despre cauzele și consecințele schimbărilor climatice. A venit momentul!
Jocul, prezent deja în peste 40 de țări, are la bază raportul Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), cea mai de încredere resursă când vine vorba despre schimbări climatice.
💥 Cum funcționează? Timp de trei ore, o echipă formată din șapte persoane caută relații cauză-efect pentru 42 de cărți ilustrate pe tematici diferite. Împreună vor construi un colaj care să arate schimbările climatice, folosindu-se atât de rațional, cât și de creativitate. Vor scrie mesaje și vor desena în jurul cărților, în timp ce despică și înțeleg problematica actuală.
Cu cine? Referent și liant între joc și echipe pentru România este Roxana Buzețelu, fondatoarea Micile Bucurii, ONG dedicat educației spre un trai sustenabil, pe care l-a pornit acum câțiva ani, din drag și grijă față de natură. Tot ea administrează și grupurile Micile Bucurii - etic, sustenabil, holistic, unde vei găsi discuții despre cum să consumi sustenabil și Loc de Troc - Micile Bucurii, unde poți da ceva de care nu mai ai nevoie în schimbul a altceva.
Roxana a fost prima care a ghidat, la noi, oameni prin experiența Colajului Climatic și face asta în continuare unde apare interes și curiozitate (ca în cazul de față). Misiunea ei este ca mesajele schimbărilor climatice să se răspândească cât mai departe, așa că oricine vrea poate deveni facilitator, odată ce a trecut prin experiența jocului.
Poate ești învățător/are și vrei să-l duci printre elevii tăi, poate vrei să-ți convingi colegii de birou sau prietenii să fie mai conștienți de ce se întâmplă în jurul lor. Poate fi un start bun pentru ce Roxana speră să devină într-o bună zi o rețea națională de facilitatori pentru Colaj Climatic.
Roxanei i se va alătura ca facilitator Irina Ionescu, pasionată de comunicare și dezvoltare umană, trainer în zona de inteligență emoțională și comunicare empatică. Aici găsești șase sfaturi de la ea în drumul spre un consum zero waste.
💥 Cum procedăm?
Împreună vă invităm pe 5 martie, de la 11:00, în București, la Seneca Anticafe, bibliotecă, spațiu zen de coworking și de know-how sustenabil, ca să testăm Colajul Climatic, cu sprijinul Irinei și al Roxanei.
Deschidem 14 locuri, cât să punem de două echipe, una îndrumată de Roxana, cealaltă de Irina, așa că, dacă ești prin capitală pe-atunci și ești curio(a)s(ă), completează mintenaș formularul cesta până pe 20 februarie.
Nu uita că vom petrece împreună 3-4 ore (cu tot cu pauze/ networking), ia asta în calcul când te înscrii. Vom selecta primele 14 persoane de pe listă, și ca alte dăți, voi lăsa deschisă și o listă de rezervă, în caz că se va retrage cineva. Costuri: 10 lei/ oră/ persoană, bani prin care vom acoperi, practic, „chiria” locului pentru acele ore, în care vom avea și un mic bufet cu cafea și ceai. Facilitarea jocului este gratuită, dar poți dona oricând o sumă către Micile Bucurii.
Vedere din Băile Tușnad
Am vrut să vă las cu o imagine dintr-o pădure mistică și înzăpezită din Harghita, dar aia e aici, plus că nu am putut să mă abțin.
Am găsit tablouașul ăsta în Tușnad Camping (unde e foarte cozy în bungalouri, by the way), în epicentrul urșilor și am zis că e bine să mai și râdem. Altfel, prin stațiune multe porți cu gard electric petrecut peste, dar nici măcar o urmă prin zăpadă, în drumul nostru.