Iulie cu mai puțin plastic
E acel moment al anului în care ne pregătim de cumpărături cu mai puțin plastic. Provocarea care a pornit din Australia acum șase ani adună anual milioane de oameni.
Ce spune Iulie fără Plastic e ca pe parcursul lunii iulie să încerci să cumperi și să consumi cât mai puține produse ambalate în plastic de unică folosință. Nu o lua ca pe presiunea ce poate veni din titlu, fără plastic (deloc), e imposibil pentru cei mai mulți dintre noi, dacă vrem să fim funcționali în societate.
O să îți las câteva ponturi despre cum să-ți ușurezi provocarea Iulie fără plastic, dacă vrei să ne însoțim împreună pe drumul ăsta. Dar înainte de asta, vreau doar să-ți mai amintesc în linii mari de ce contează (și) mișcarea asta.
De prin 1950, când a devenit plasticul comercial și parte integrată din viața modernă, producem milioane de tone de plastic, anual (iar europenii sunt printre cei mai mari consumatori). E de înțeles că odată cu consumul, cresc și cantitățile de deșeuri. Dintre ele, reușim să colectăm și să reciclăm doar o mică parte. La nivel global, doar 9% din deșeurile din plastic sunt reciclate, în timp ce 22% sunt prost gestionate, iar o bună parte parte incinerate. Prost gestionate înseamnă și că ajung mare parte în natură, în arii protejate, în acvifaună de cele mai multe ori. Recent, am citit o știre cu nod în gât. Microplasticul, adică particule descompuse dintr-un deșeu de plastic mai mare, a fost găsit taman în Antarctica.
În Europa, generăm în jur de 22 de milioane de tone de plastic, anual. În ultimii ani, în UE am tăiat de pe lista de consumabile, ca parte dintr-un plan de acțiune dedicat Economiei Circulare, plasticul de unică folosință (tacâmuri, pahare, paie), am subțiat pungile de la supermarketuri și le-am făcut din materiale (plante, tip porumb) care se descompun mai repede (câteva luni) decât ar face-o o pungă obișnuită din plastic (și sute de ani; de unde și toate cercetările care arată că majoritatea deșeurilor din ape sunt din plastic; vezi brichete, paie, sticle de suc). Cercetările spun și că modificările astea vin să reducă, într-adevăr, cantitățile de plastic de pe piață, dar nu schimbă neapărat comportamentul consumatorului, care va cumpăra în continuare în același ritm.
Pe drumul spre o economie circulară (și spre un mediu mai curat de care vrem cu toții să ne bucurăm), ratele de recuperare a deșeurilor din plastic pot crește pe de-o parte prin politici publice, prin colaborări între companiile care produc plastic, retail și state. E ce se încearcă și în România ultimilor trei ani, cu sistemul de garanție returnare (SGR). Pe scurt, când va fi gata totul, vom plăti o supra-taxă de 50 de bani pe ambalaje cotidiene tip sticle de suc (multe din plastic), și când aducem sticlele goale înapoi la supermarket, ne primim cei 50 de bani înapoi. Din păcate, încă e drum lung, pentru că sunt mulți actori privați (plus stat) implicați în discuție, care trebuie să creeze infrastructura ce va prelua înapoi ambalajele de la consumatori. Proiectul a trecut prin mai multe amânări, dar dacă vrei să intri în detalii, aici găsești un rezumat despre aspectele legii care mai au nevoie de lămuriri, (motive care vin să prevadă că sistemul nu va fi gata în toamna asta, cum era promis).
Între timp putem „umbla” la micșorarea cantităților de deșeuri din plastic prin comportamentul de consumator individual. Sigur, poți oricând să spui că e insignifiant când tu alegi să mergi la piață cu o sacoșă din pânză, că nu schimbă mare lucru în perspectiva mai mare a lucrurilor. Dar suntem într-un moment cu multe urgențe climatice, în care cred că orice gest mic se pune.
Așa că astăzi te invit doar să te gândești dacă ai vrea să te alături provocării în iulie. Ai vreo două săptămâni de iunie să te pregătești cu sacoșe, caserole sau borcane (PS: Nu te apuca să investești în recipiente și saci înainte să vezi ce ai prin casă; refolosește pungi și alte recipiente, fie toate de plastic, dacă le ai deja). Te las mai jos cu câteva lucruri pe care le-am învățat de-a lungul timpului încercând provocarea.
🛒 Cum spuneam mai sus: nu e nevoie de presiunea lui „nu mai consum deloc plastic” o lună. Poți să alegi un anume produs în plastic de la care să-ți asumi că te abții pe parcursul lunii. Spre exemplu „în iulie nu mai cumpăr deloc suc de orice fel la sticle PET”. Sau fie ce-o fi, nu mai cer „punguță” la supermarket și o să ajung ca tipul din clipul ăsta (mă face să râd de fiecare dată cum își îndeasă cumpărături în toate buzunarele).
🛒 Poți în astea două săptămâni rămase din iunie să-ți faci o radiografie a coșului de cumpărături, ca să-ți dai seama cât plastic intră în el de fiecare dată, și cât din el ar putea fi evitat. Spre exemplu, poate ai luat niște măsline în folie de plastic, când puteai cumpăra un borcan? La fel cu sosuri, ketchup, etc. Dacă doar în magazinele mari știi că o să reușești să ajungi, poți să încerci exercițiul „ce vreau în plastic e de găsit și la sticlă sau conserve?”
🛒 Ai la îndemână în geantă/ ghiozdan niște saci de legume și sacoșe din pânză (acum îi cam găsești peste tot). Asta e pentru consumatorul din tine care nu se poate abține să nu se oprească în drum spre casă la un magazin. Eu mi-am dat seama că fac asumat drumuri mai dese la supermarket decât să fac unul mai mare și să-mi rup brațele cărând cumpărăturile.
🛒Să zicem că ai uitat sacoșele acasă și tot te oprești într-un supermarket, vezi la ce produse ai nevoie de pungi. Poți să pui bananele sau portocalele, spre exemplu, direct în coș, fără pungă, având în vedere că le vei decoji mai încolo.
🛒 Curaj cu alte ambalaje înainte. Vânzătorii nu sunt obișnuiți încă să te vadă cu propriul tău recipient, dar mai ales dacă o să tot cumperi din aceleași locuri, or să se obișnuiască și ei cu obiceiurile tale. Poate ai o băcănie mică în cartier de unde să iei brânză vrac și întinzi caserola ta de acasă în care să ți-o pună direct. Eu mergeam, acum două veri, cu o caserolă din aluminiu în piață la Obor să iau zmeură. La un moment dat ajunsesem cu caserola și la împinge tava. S-au mirat prima oară, dar a intrat șnițelașul și acolo.
🛒 La fiecare produs pus în coș gândește-te dacă ai cu adevărat nevoie sau care sunt șansele să mănânci acel lucru în următoarele zile, ca să eviți, astfel, și consum de ambalaje, și o posibilă risipă alimentară. Pe mine mă ia entuziasmul pe dinainte la brânzeturi, și vreau din toate, și apoi risc să rămân pe rafturi mult timp cu unele dintre ele.
🛒 Pune ochii pe diversele locuri din care poți cumpăra vrac una-alta, aproape de tine. Într-un an în care am făcut provocarea, aveam o altă piață aproape și acolo erau mai multe mici magazine de unde reușeam să-mi iau cafeaua vrac în punga/ cutia mea, paste la fel, brânză, ouă, lapte (de la un automat la care veneam cu sticla mea), biscuiți cu cremă. Nu era ușor deloc, recunosc, să fac toate drumurile astea, să întind punga mea de fiecare dată și să insist că vreau în ea și nu-mi ieșea mereu. Pentru că supermarketul era la parterul scării, despre ce vorbim? Când vii seara obosit de la muncă, știu, numai de luat cafea vrac n-o să-ți ardă. De-asta poate îți alegi să duci doar una din bătălii de mai sus, sau alta la care ții.
🛒 Fii atent prin ce părți mai „curge” plastic de unică folosință (căci pe el ne concentrăm) în viața ta și cum poți să-l tai de la sursă sau să îndrepți ceva? Spre exemplu, eu mă enervez de fiecare dată când primesc colete cu ambalaje inutile, șapte rânduri de folii de plastic pentru o cutie sau bule pentru ceva ce nu e perisabil. În cazul ăsta, alternativa ar fi să cumperi lucruri din magazine, fizic, sau să ai dialoguri cu firma de curierat, sau cu cea care pregătește pachetele, să menționezi că preferi cu cât mai puțin plastic ambalarea. Nu uita că provocarea e și despre a transmite cât mai departe mesajul că putem și cu mai puțin plastic (și că e dorință și nevoie pentru asta).
🛒 Comunică și când o companie face bine. Eu am fost surprinsă să primesc anul trecut prin curier o cutie cu ghete și-atât. Fără ambalaj din plastic, doar cutia din carton. Cât de greu (nu) a fost asta? Îmi pare rău și acum că nu mi-am făcut timp să le scriu cu mulțumiri și încurajări să o țină tot așa, dar e bine să încercăm să vedem și când unii se străduiesc.
🛒 Încearcă să nu te învinovățești luna asta dacă-ți ies mai puține lucruri decât ți-ai propus. Și faptul că te gândești doar la toate lucrurile astea e un pas important. Poate nu-ți iese în iulie, dar poate în următoarele șase luni poți elimina un fel de ambalaj din plastic din viața ta.
🛒 Nu te urca pe un piedestal pentru că faci treaba asta și nu adopta un discurs agresiv. Nu-ți judeca prietenii care nu o fac, nu-i critica pentru ce-și cumpără, vezi-ți de procesul tău și povestește cum faci zi de zi, dacă ți se cer detalii. Dacă încerci să forțezi opiniile tale asupra altora, mai greu va veni orice fel de schimbare în cercurile tale. Lasă acțiunile tale să se vadă (poți și astăzi la o întâlnire cu prietenii să refuzi paie la băuturi, chiar dacă nu mai sunt din plastic, tot nu e necesar în multe cocktailuri).
🛒 Nu trebuie nici să ne uităm la plastic ca la inamicul inamicilor. Are rolul lui în igienă, în ambalarea cărnurilor, spre exemplu, și pe alte paliere. Totodată, un exemplu pe care-l dau mereu, uneori plastic e mai bine. PET-ul spre exemplu, rămâne unul dintre cele mai recuperabile ambalaje din țară. Adică toate ambalajele de la ape și sucuri cu care rămânem sunt cam primele (alături de aluminiu) salvate de pe benzile de sortare pe care ajung deșeurile pe care le punem în clopotele de colectare selectivă, așa cum o fi la fiecare în oraș.
(Da, e OK și dacă depozităm în clopotele în care se colectează amestecat plastic cu metal și hârtie, tocmai pentru că trec prin acest proces ulterior de sortare la bandă; momentan ăsta e nivelul la care suntem ca țară).
Ce voiam să spun este că, spre exemplu, e mai eficient pentru recuperare să luăm lapte la sticlă de plastic, decât în cutiile Tetra Pak (care se recuperează și ele de pe benzi, dar sunt un compus din plastic, carton și aluminiu și e mai dificil ca la plastic, simplu).
🛒 Să nu uităm de magazinele zero (sau less) waste, în care trebuie să vii cu recipientele tale și-n care găsești doar produse vrac: de la șampon sau detergent, până la semințe, condimente, fructe și legume. Apar din ce în ce mai multe prin țară, așa că cine știe, vezi dacă ai unul la tine-n oraș.
🛒 În 2020 am ținut un jurnal zilnic despre asta la DoR și pe parcursul lunii iulie am vorbit cu diferite persoane pe subiect și a ieșit un șir lung cu resurse, cifre și mici învățături (plus o poezie de final), vezi poate e ceva de-acolo ce te inspiră pentru iulie de anul ăsta. Totodată, găsești și pe site-ul provocării un pachețel cu sfaturi de start care să te ajute la cumpărături, la școală, acasă sau la birou.
🛒 Dincolo de tehnicalități, de locurile din care cumperi și cu ce sacoșă te-nhami la drum, cea mai faină concluzie a mea după experimentul ăsta a fost mereu că Iulie fără Plastic m-a împins să mănânc mai sănătos. Fiind nevoită să renunț la mai tot ce era ambalat în ceva ce ajungea la gunoi (așa îmi propusesem eu), am tăiat de pe listă multe dulciuri, fast-food sau semi-preparate, și am ajuns să gătesc mai des (și ca să iau pachet la redacție și să nu mai comand, ca să nu arunc apoi un alt ambalaj de multe ori din plastic), să fac pâine și să scot ceva din toate legumele și fructele alea cumpărate vrac. A fost cu salate, supe creme și quiche-uri.
Mai spun doar: Baftă nouă la plănuit luna și la făcut liste pentru cumpărături responsabile. Bring it on, iulie! Ține și un jurnal, scrie prin social media despre, dă de veste cum îți merge :)
CUM COMUNICĂM? Dacă te tentează provocarea, poți, deci, pe parcursul lui iulie, sau chiar de-acum, să lași comentarii sub ediția asta (dacă o deschizi în browser, o să apară platforma dedicată și acolo ai avea secțiunea de comentarii la final, ca pe orice site; Saauu la finalul acestei ediții ai iconița de comentariu și click acolo, ajungi în același loc). Poți să lași în comentarii întrebări, sau ce plan vrei să faci, ce te îngrijorează și putem dezbate pentru oricine mai vrea să vadă cum ne merge. La final de iulie le adunăm într-o concluzie pentru o nouă ediție Re:Mediu.
Despre consum, mai filosofic
Recent am ajuns la BANFF, un cunoscut festival de filme despre outdoors pe care-l aducem în turneu și-n România, din fericire. Găsiți acolo lista completă de documentare, implică tot felul de oameni cu vise nebune și mișto care parcă dau un zvâc de pornit la drumuri necunoscute.
Vreau acum doar să vă povestesc despre The Farmer, cel care mi-a rămas cel mai aproape, în minte și suflet. Un scurt-metraj de 3:30 minute, despre Dave, un schior american de 73 de ani.
Mi-a plăcut enorm filosofia lui de viață, apropo de consum, consumul la maximum al unui loc de data asta. Povestește în film de ce locuiește în Alta, o stațiune montană cu pârtii, de ce rămâne acolo.
„Merg pe jos până la autobuz, apoi schiez”. Asta îl salvează de la condus extra în alte locuri îndepărtate, asta îi salvează mulți bani pe care altfel i-ar da pe întreținerea unei mașini. „Oamenii m-au întrebat de ce nu merg să schiez în alte locuri”, spune Dave. „Parte din răspuns e eficiență, parte că schiez în cel mai frumos loc din lume. Mulți oameni au nevoie de varietate, eu mă bucur de simplitate ca o modalitate de a obține cel mai mult din resursele pe care le am.” Waste not, want not e o vorbă de care amintește în film, și care se referă la faptul că dacă nu consumi o resursă fără motiv, o să fie acolo și la nevoie. Vorba asta, spune Dave, l-a ajutat să dea timp de muncă pe timp de joacă.
Farming (a lucra pământul) „e un termen pe care-l folosesc oamenii când vorbesc despre o resursă pe care o cultivă ca să obțină tot ce pot din potențialul solului”, explică schiorul. „Asta încerc să fac și eu în pământul cu zăpadă, când schiez pe powder toată ziua. Încerc să mă gândesc la asta ca la o meditație fizică, în care corpul meu doar repetă aceleași mișcări din nou și din nou. Nu trebuie să mă gândesc la viraje, sau să mă concentrez pe ele. Ele doar mi se întâmplă.”
Știu că nu mai e iarnă să mergem la pârtii, dar ce metafore pe-aici (din care îți iei ce ai nevoie) de la un schior care s-a bucurat o viață întreagă de resursele pe care le-a avut în preajmă. Enjoy.
Nu stiu cât de raspândite sunt produsele de igiena fara plastic în Romania, dar sunt sigura ca Devin din ce în ce mai uşor de găsit. Eu de cativa ani folosesc:
- discuri demachiante refolosibile, din bumbac
- periuța de dinți din bambus (stiu ca asta nu merge pt cine are nevoie de electrica, din diverse motive)
- şampon, săpun si balsam de păr solid (pe engleza îi zice Bar shampoo and Bar conditioner), plus sa schimbi la old fashioned soap când faci duş economiseşte o grămadă de plastic de la geluri De duş
- my favourite thing ever: cupa menstruală (are nevoie de mai mult timp pt adaptere, dar e life changing si din punct de vedere al mediului şi al confortului personal)
Anca, ce frumos ai scris, mi-ai citit gândurile :). Mi-a plăcut și mie tare mult The Farmer.