Manifest pentru conservarea naturii în orașe
Parcul Văcărești ne arată că avem nevoie să protejăm mai bine spațiile verzi dintre blocuri.
Pe când am descoperit Parcul Natural Văcărești din București nu mi-am pus foarte multe întrebări despre el. Auzisem, razant, că fusese trecut „sub protecție” (2016), dar nu am înțeles neapărat ce înseamnă statutul ăsta de „arie protejată” – sau de cine/ de ce anume avea nevoie să fie protejat.
Ceva ani mai târziu, și după mult timp petrecut în natură, prin munți, am început să mă întreb lucruri și despre natura mai apropiată mie, în oraș. Normal, întrebările veneau mai mult când se întâmpla ceva rău – de exemplu, la incendiile din Văcărești – de ce se întâmplă, de ce nu avem pază acolo (pe aproape 190 hectare)? De ce „se permite”, „de ce nu se previne”. Nu am înțeles foarte bine cine e responsabil de ce în parcul ăsta, sau unde sesizez un munte de gunoaie din parc; „al cui” a fost el, administrativ, în ultimii 5-10 ani?
Istoricul lui a fost cu mult du-te-vino, dar fast forward astăzi, parcul nu mai e orfan, amânat sau pasat. De aproape un an, Parcul Natural Văcărești este îngrijit de Primăria Capitalei, prin Administrația Parcul Natural Văcărești. Asta înseamnă că are echipă dedicată cu pază în parc, cu cercetători, un buget anual de aproximativ patru milioane de lei și un plan de management în „cuptor” – care e cel mai important document al unui parc protejat, cel după care se fac intervenții în următorii 10 ani. Pentru plan, sigur, are nevoie de studii, și avizări de mai multe feluri, deci nu se poate întâmpla de pe-o zi pe alta.
Ați putea spune „așa, și?” – ce dacă? Păi spațiul ăsta natural în mijlocul unei Capitale aglomerate poate fi un exemplu de cum putem conserva natura și în alte orașe gălăgioase și poluate, pe termen lung, pentru că nevoie avem, iar preluarea lui de către Primărie e un caz fericit și potrivit, pentru că autoritatea locală poate dispune de resurse predictibile.
Și e incredibil cum fragilitatea unui ecosistem verde poate depinde de cât de mult se lungesc discuțiile într-o comisie, în ședințe, la schimbări politice. E un moment în care să ne bucurăm pentru și de Văcărești, să-l explorăm. Nu știe niciunul dintre noi ce se va întâmpla la alegerile locale de peste doi ani, sau cum va fi parcul peste 3-5 ani. Nu pot decât să sper că tot bine. Dar și azi e bine, iar Administrația lui are multă treabă la firul ierbii.
Paznicii au început să avertizeze oamenii să nu mai fumeze în parc sau să-și țină câinii în lesă. Directoarea Parcului, Ștefania Simion, spune că se vede și-n cantitatea de gunoaie „cotidiene” de tipul ambalaje – care a tot scăzut – că mesajul parcului păzit ajunge din ce în ce mai departe. Pe lângă asta, locul pare mai sigur pentru cetățeni, în general, mi-a spus și o doamnă care se plimbă frecvent cu nepoata în parc. De multe ori se plimbau doar pe dig (mai sus), însă acum se simt în siguranță și pe potecile din interior.
Recent, echipa parcului a scos, printr-o acțiune mai mare de igienizare, câteva tone de deșeuri din parc. Încă găsesc multe „deșeuri istorice”, spune directoarea, – carcase de frigider, folii de tot felul – în diverse stadii de degradare. Primăria încă se confruntă și cu prezența adăposturilor temporare în parc. Nu coșmelii, ca pe vremuri, dar saltele, cartoane și altele.
O altă regulă importantă pentru care paznicii au început să dea deja avertismente este „fumatul interzis”. Toamna, când toată vegetația se usucă, e suficient un muc de țigară care nu e stins bine ca să înceapă un incendiu.
Totodată, „hrănirea interzisă” a animalelor și păsărilor din parc va fi semnalată prin pancarte pe viitor – e o problemă pe care o vedem în mai toate parcurile, se confruntă cu ea și echipa din Văcărești. Copiii vor să dea „pâinică la rațe”, părinții încurajează, iar viețuitoarele sălbatice au nevoie să-și procure singure hrana, nu să depindă de oameni. Acestea, precum și alte precizări vor face parte din regulamentul parcului.
Alte două probleme importante de gestionat sunt stufărișul și ambrozia. Pentru cea din urmă au intrat periodic s-o smulgă și o vor mai face, pentru că de fiecare dată când o rupi, parcă mai abitir crește, spune directoarea. La fel și cu stufărișul – e în plan să intervină în el cu utilaje speciale – în perioade pe care le vor discuta și în consiliul științific (pentru că, spre exemplu, e exclus să intri cu zgomot când încep să cuibărească păsările).
Însă cu cât e mai mare și mai dens stuful, cu atât poate acționa ca un burete care seacă lacurile din jur, atât de importante pentru păsări și ecosistemul din parc, în general. Iar contextele tot mai secetoase care oricum scad nivelul apelor vor transforma gestionarea stufărișului într-o prioritate pentru Administrația Parcului, precum și găsirea unei soluții pentru alimentarea bălților cu apă din exterior, măcar temporar.
Sunt măsuri care vor fi prinse și în planul de management pe 10 ani al parcului. Iar pentru că avizarea lui se face în mai multe etape, de mai mulți factori de decizie, e posibil ca aprobarea lui să se întâmple pe final de 2023, deci cu implementare în 2024 (dar nu e neobișnuit să dureze atâta).
Va urma, oricum, un 2023 plin pentru echipa parcului care abia ce și-a instalat – colegii de birou — sediul într-un apartament din Sectorul 4. Pe lângă regulamentul parcului, deșeuri, ambrozie, directoarea vrea să pună accentul pe și mai multe activități pentru copii — tururi, teatru, ateliere practice — care au avut succes și-n ultimele luni (inclusive ture ghidate pentru adulți). Dacă totul a fost până acum promovat pe un Facebook unde se cam pierde informația, intenția e ca activitățile să existe pe un site propriu (care va urma) – unde să poți vedea programul pe o lună în avans.
🏞️ Citiți pe larg despre parc — istoricul și rolul lui, pe dor.ro 🏞️
Vedere din Pădurea Bavareză
🌳 Toată săptămâna asta am fost pe teren cu Conservation Carpathia în Germania și abia îmi trac sufletul. În Parcul Național Pădurea Bavariei, cel mai vechi din țară, fondat în 1970, managementul parcului e foarte apropiat de oameni – sunt multe panouri, ghicitori, sculpturi în lemn, desene, cuburi, poduri care creează relații între turiști și natură; care-i educă prin joacă despre fotosinteză, schimbări climatice, sau specii de animale pe care nu le mai au de peste 100 de ani, precum urșii.
🌳 În același timp, pe-acolo, natura vine pe primul loc: arborii căzuți la datorie, uscați, bolnavi sunt lăsați în pădure să hrănească solul, să ajute tineretul să iasă la suprafață verde și fâșneț, să regenereze păduri, natural.
🌳 Acolo am înțeles mai bine o vorbă auzită pe teren de mai multe ori la noi: că „lemnul mort înseamnă pădure vie”. Povestim mai multe despre complicațiile prin care au trecut pădurile bavareze și ce putem învăța la noi, într-o ediție viitoare.
Re:Mediu & Lidl România prezintă: Cum încetinim cronometrul climatic
Ambasada Sustenabilității în România (ASR) anunță că următorii șapte ani sunt esențiali pentru viitorul Pământului. Astfel, cu ocazia Zilei Sustenabilității în România, o inițiativă organizată în parteneriat cu Lidl România, Ambasada lansează un apel pentru a combate schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluarea.
Mai întâi de toate, Ziua Sustenabilității în România (ZSR) este o inițiativă a Ambasadei și este al doilea an în care organizația marchează ziua prin căutarea unor soluții spre o societate sustenabilă. Pentru a crește impactul ZSR, Ambasada a conturat – în colaborare cu Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă – un proiect de lege ca Ziua Sustenabilității să devină o zi națională în România, pe 27 octombrie. Legea a fost adoptată de Senat și urmează să intre în dezbateri la Camera Deputaților, cameră decizională.
Anul acesta, apelul lansat de Amabasadă a luat forma unui cronometru climatic, pe care-l găsești pe ziuasustenabilității.ro, mesajul urgent fiind că trebuie să-l încetinim. Asta pentru că la ratele actuale de emisii de gaze cu efect de seră (GES), suntem la mai puțin de șapte ani din „bugetul de carbon” global, ceea ce oferă două treimi șanse de a rămâne sub pragul critic de 1,5°C de încălzire globală.
Peste acest punct critic, schimbările climatice vor fi inevitabile și imprevizibile. Că tot v-am vorbit despre natura în orașe mai sus, Ziua Sustenabilității face parte din demersul amplu organizat de Primăria Capitalei (PMB) cu ocazia Zilei Internaționale a Zonelor Urbane, potrivită pentru a vorbi despre nevoia de a trăi în orașe sustenabile.
Orașele joacă un rol central în atingerea neutralității climatice până în 2050, scopul final al Pactului Verde European. Ele ocupă doar 4% din suprafața Uniunii Europene, dar găzduiesc 75% din populația acesteia. Mai mult, orașele sunt responsabile pentru peste 65% din energia consumată global și pentru 70% din emisiile de CO2. Până în 2050, ambiția UE este ca toate orașele din Europa să fie neutre din punct de vedere climatic”, spun reprezentanții PMB, partenerul instituțional strategic al Campaniei.
Cum încetinim cronometrul climatic? Dovezile științifice sunt clare, ne confruntăm cu o urgență climatică: emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din activitatea umană provoacă schimbarea climatului nostru și își pun amprenta asupra sănătății oamenilor. Suntem într-o cursă contra cronometru, de aceea avem nevoie de un efort comun sincronizat al tuturor actorilor din societate – cetățeni, companii, ONG-uri și autorități.
În acest context, ziuasustenabilitatii.ro reunește o serie de soluții pe care oricine le poate implementa pentru a-și reduce amprenta de carbon și încetini astfel cronometrul climatic: consum responsabil de resurse — de la apă până la mâncare —, tranziția la economie circulară, investiții în energie verde, creșterea procentului de achiziții publice verzi, prioritizarea și susținerea investițiilor în sectorul de cercetare dedicat soluțiilor bazate pe natură, creșterea procentului de credite verzi pentru susținerea tranziției la afaceri cu emisii scăzute de carbon.
Tot pe site-ul campaniei, există și o serie de articole ce explică schimările climatice pe înțelesul tuturor, dezvoltată în parteneriat cu cercetătorii InfoClima.
Minunat ca ai inclus ceva si din Romania si din afara 💕