Natura din locurile nevăzute
Și cum încerci să crești comunitățile în jurul lor.
Luna asta am reușit să plantez primii puieți din viața mea, la Giurgiu. Cam târziu în viață pentru cât spun că-mi place în natură, știu, dar tot e un lucru care mi-a adus multă bucurie. La un moment dat chiar mi-am dat mănușile jos ca să iau tot noroiul sub unghii, în timp ce îngropam rădăcinile puieților.
Asociația MaiMultVerde a început să planteze la Giurgiu Pădurea Comunitară Cama, care va crește pe malurile unui canal al Dunării aflat în zona urbană și periurbană a orașului. Totodată, se află la o distanță de 10 minute de centrul istoric al orașului, și aproape de un număr mare de clădiri de patrimoniu arhitectural, istoric și industrial, dar și de principalul drum către faleza Dunării. Canalul se întinde și între două zone naturale protejate: în aval Insula Cioroiu/ Insula Mocanu și în amonte Insula Slobozia/ Insula Cama Dinu.
Proiectul se întâmplă și în colaborare cu arhitectul peisagist Alexandru Gheorghe, care se bucură că lucrează pentru prima oară la un proiect de tipul ăsta, chiar la el acasă.
Pădurea Comunitară Cama va deveni un nod multimodal unde se vor întâlni cetățeni de toate vârstele, spune Alex Gheorghe, care se vor reconecta la beneficiile până acum inaccesibile ale patrimoniului natural existent. Pentru că lunca unei ape este poate cel mai prielnic loc pentru a susține și proteja biodiversitatea, cu atât mai mult cu cât această luncă se află în mediul urban.
Peisagistul a gândit o amenajare naturalistă, cu scopul de a transforma spațiul într-o pădure dedicată diversității biologice. Beneficiile vor fi generate în timp, fix de acest proces dinamic de dezvoltare a plantelor, a microhabitatelor ce împreună vor fi casă pentru faună, avifaună și floră naturală.
Plantarea naturalistă, spune Alex, implică, totodată, o tehnică non invazivă. Practic, renunțând la răscolirea totală a terenului și săpături agresive, explică peisagistul, se păstrează intactă viața esențială a solului și se asigură înrădăcinarea mai rapidă a puieților, precum și formarea rapidă a rețelei ce transportă hrana pentru plante.
„Ținând cont de microorganisme, fungi și râme, dar și de faptul că în acest moment solul asigură o sursă de adăpost pentru mai multe specii de insecte utile sănătății pădurii, aplicăm metode de întreținere mecanică, eliminăm selectiv plantele erbacee ce creează competiție inegală, dar fără a utiliza substanțe chimice.”
Speciile plantate, care însumează vreo 50.000 de puieți pe 10 hectare au fost selectate ținând cont de biodiversitatea deja existentă. Spre exemplu, specii de salcie utilizate în realizarea împletiturilor – o parte importantă din identitatea locală ce riscă să fie pierdută. Meșterii populari, profesorii, voluntarii și copiii vor fi încurajați, astfel, să folosească vegetația pe care o vom planta în acest loc.
Putem considera aceasta pădure și o „pădure parc”, spune Alex, un spațiu unde colecția botanică poate crește, iar dinamica naturală a speciilor va servi habitatelor nou create. „Eu văd Pădurea Comunitară Cama și ca prima școală de științele naturii din Giurgiu, o școală informală pentru toate vârstele. Nu este niciodată prea devreme și nici prea târziu să învățăm despre natură, despre arbori, plante în general, păsări, pești, insecte și despre cum, de fapt, toate împreună ne ajută direct să avem o viață mai bună.”
PS: Dacă vreți să participați la următoare sesiuni de plantări din primăvară, sau căutați know-how de cum să împăduriți o zonă într-un acasă propriu, puteți urmări sau vorbi cu mai multe ONG-uri și proiecte care (și) cu asta se ocupă: MaiMultVerde, Plantăm fapte bune în România, Viitor Plus, Act for Tomorrow, Pădurea Copiilor, Parcul Natural Văcărești.
Vedere din Vâlcea Naturală
Daniel Mirlea este fotograf de natură și creatorul proiectului Vâlcea Naturală, care vine să promoveze județul Vâlcea ca spațiu cu o vastă biodiversitate. Asta e una dintre fotografiile la care m-am holbat câteva minute, așa că l-am rugat pe Daniel să ne spună mai multe despre ce vede prin obiectiv.
Cum putem aprecia și proteja ceva de care nu știm că există? Dar atunci când îl știm și nu îi înțelegem importanța? Atunci când vine vorba de natură, trăim cu impresia că trebuie să călătorim sute de kilometri pentru a găsi acele locuri naturale unde viața sălbatică prosperă. Dar, de cele mai multe ori, ele sunt lângă noi, doar că nu le-am descoperit încă.
Vâlcea Naturală este modul prin care încerc să aduc un mic aport pentru comunitatea noastră, să aduc oamenii mai aproape de natură, să-i fac conștienți de importanța acesteia și, cel mai important, să înțeleagă ce anume trebuie protejat și de ce.
Exploratul prin Lunca Oltului este una dintre cele mai captivante activități pe care le-am făcut în cadrul proiectului. De fiecare dată rămân impresionat de diversitatea speciilor de păsări pe o suprafață relativ restrânsă. Uneori parcă uit unde mă aflu. Secvențe care cândva îmi erau comune doar în Delta Dunării, acum le regăsesc lângă casă. Am avut bucuria să pot observa atât migrația de primăvară, cât și cea de toamnă — ce bucurie.
Când am realizat fotografia de mai sus, am ajuns cu noaptea în cap și nimic nu avea să anunțe ce se va întâmpla. O dimineață rece, puțin posomorâtă, cu cerul albastru, după care noi, fotografii, nu ne dăm în vânt, dar, cu câteva minute înainte să răsară soarele, ceața și-a făcut apariția și ce atmosferă a învăluit tot locul! A ieșit soarele și totul a prins viață. Sute de cormorani, lebede și stoluri de pescăruși au început să zboare de ici-colo într-o ceață care parcă luase foc. Sunt momente speciale pe care pot spune că sunt privilegiat să le trăiesc aproape zilnic.
Îți recomand să ieși în natură, pe lângă casă și să te lași surprins de ea.
PS: Dacă vrei să susții proiectul, poți cumpăra un calendar pe 2022 (spoiler, imaginea de mai sus e luna Octombrie) cu secvențe din Vâlcea naturală.
Scrisoare de pe Lacul Morii
Fără să vreau, cred că am urmat sfatul lui Daniel. Weekendul trecut am ieșit la plimbare într-o zonă pe care nu am explorat-o mai deloc până acum, Lacul Morii din Sectorul 6, București.
Am fost cu cei de la Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis și Parcul Natural Văcărești, într-o tură de recunoaștere, prezentare și un strop de ecologizare.
Am aflat că sunt și pe acolo, pe o întindere de 270 de hectare (mai mare ca Herăstrăul, cu vreo 180), peste 100 de specii de păsări, reptile, nevăstuici. Că e un habitat optim pentru cuibărirea și hrănirea păsărilor și datorită stufărișului. E și locul în care Dâmbovița intră în oraș și face legătura cu Văcărești.
Locul a fost și mai bogat în salcii și stufăriș în trecut, dar din păcate și pe-acolo s-a început asfaltarea. Între vegetația spontană, intervențiile agresive și deșeurile de pe margini intervin și dezechilibrele din ecosistem.
Cu atât mai mult, și pentru protecția acestei zone mărginite de Lacul Morii- Lunca Dâmboviței și cartierul Giulești-Sârbi este important proiectul de lege la care colaborează 15 ONG-uri de mediu, care vizează protejarea ariilor naturale urbane (a trecut de Senat și va ajunge în Camera Deputaților). Aprobarea lui va veni în întâmpinarea angajamentelor asumate de România prin aderarea la Pactul Ecologic European, care îndeamnă membrii să implementeze soluții de conservare a biodiversității în orașe.
Recomandări
Conferințele despre păduri. Că tot am vorbit de plantări, vă invit să explorați discuțiile organizate de Plantăm fapte bune în România. Chiar dacă uneori devin mai tehnice, spune Marin Toma, președintele asociației, – pentru că, oricât ai încerca să simplifici discursul, silvicultura rămâne o știință –, „preferăm să existe, ca orice specialist (sau cetățean pasionat n.r.) va dori să afle mai multe, măcar să aibă informații în spațiul ăsta”. E încercarea lor de a aduce cât mai multă informație legată de păduri spre publicul larg, fie că sunt noțiuni despre managementul cinegetic, sau despre valoarea economică a serviciilor ecosistemice, despre soluri sau despre arborii din orașe.
Ghidurile de deșeuri. Dacă locuiești în București și nu știi multe despre gestionarea deșeurilor din sectorul în care stai, Asociația Viitor Plus a creat câte un ghid pentru fiecare sector, din care poți afla cum se ridică deșeurile, pe ce categorii și unde ajung. Pentru mai mult context despre proiect, poți asculta și dezbaterea de la lansare.
Un alt ghid, de la bunici de data asta. Sfat este un ghid care adună secrete de sustenabilitate, cum o numim astăzi, de la bunici care refolosesc borcane și sticle de când se știu, dar care au și alte secrete în cămară. Ghidul va fi disponibil în librăriile Cărturești și Seneca, dar poți urmări și aici proiectul.
Cadouri sustenabile. Vin sărbătorile mai repede decât ne-așteptam. Ambasada Sustenabilității propune câteva variante de cadouri prietenoase cu mediul. Sau intră pe grupul de facebook Micile Bucurii - etic, sustenabil, holistic și urmărește acest thread care include forme de brazi, bijuterii din lemn reciclat sau absorbante din textile.
Invitația climatică
Vă povesteam în ultima ediție că ne vedem pe final de an la o discuție despre schimbări climatice. Vă invit să dați join (și mai departe unui prieten) aici, va fi live pe facebook-ul DoR, deci nu e nevoie de niciun formular, doar de notat în calendare: 9 decembrie, 6:30 (PM).
Schimbările climatice din istoria planetei, fie că sunt naturale sau cauzate de om, perturbă întregul sistem. Cele din trecut au dus la dispariții de specii, modificări accelerate ale suprafeței terestre, ale circulației oceanice și atmosferice și au determinat migrația populației.
În același timp, modelele climatice arată cercetătorilor o încălzire de 2 până la 6 C în următorii 100 de ani, adică o rată de creștere de 20 de ori mai rapidă comparativ cu modificările din trecut, când astfel de încălziri durau câteva mii de ani.
Vă invit să dezbatem cum se schimbă clima și unde este rolul nostru în tot procesul, alături de trei cercetători din comunitatea InfoClima, o rețea de cercetători ce contribuie la îmbunătățirea calității discursului public în legătură cu schimbările climatice, aducând în prim-plan argumente științifice.
Intră în comunitatea DoR
Încă e noiembrie, încă suntem într-o campanie de creștere a comunității DoR. Dacă ai vrea să organizăm mai multe discuții ca cea de mai sus, sau dacă munca noastră te ajută în orice alt fel, poți alege unul dintre abonamentele de aici, lunar sau anual. Cu un abonament digital ne ajuți să facem în continuare jurnalismul care te ajută să navighezi prin schimbările din viața sau din comunitatea ta.
De văzut și citit și știut
Urșii împart lumea în continuare. Fotografa Ioana Moldovan documentează felul în care ne mai raportăm la urși în țara asta și face un update dureros tabloului mare. Toleranța socială a speciei a scăzut în rândul oamenilor. Ăsta e printre puținele lucruri legate de urși cu care sunt de acord și biologi, conservaționiști, vânători, primari, oameni care au avut de suferit în urma interacțiunilor cu ursul, spune Ioana. Cu asta și cu denumirea latină de Ursus arctos. Cum proiectul ei The bear necessities e în derulare, follow, follow.
Singur împotriva mafiei lemnului. În urmă cu un an și jumătate, un brigadier silvic proaspăt detașat într-un district din Maramureș a început să aplice legile care până atunci fuseseră ocolite. Drept răspuns, patronii firmelor de exploatare, localnicii și colegii brigadierului s-au aliat împotriva acestuia și au declanșat o adevărată revoltă.
Păsările și vânătorii. O nouă formă a legii vânătorii prevede modificări importante care, odată intrate în vigoare, vor avea efecte majore asupra biodiversității. Prima modificare vizează renunțarea la sistemul de cote de vânătoare anuale pentru speciile de păsări migratoare și înlocuirea acestuia cu un număr maxim admis zilnic, din fiecare specie, pentru fiecare vânător. Societatea Ornitologică Română (SOR) îi cere președintelui să nu promulge modificările distructive habitatelor.
Pârtia din oraș. Nu e nouă povestea, dar a rămas cu mine, apropo de spații naturale urbane. Dacă ajungeți prin Copenhaga, să vă puneți pe listă să vizitați CopenHill. Un arhitect s-a folosit de design ca să construiască o pârtie pe acoperișul unui centru pentru arderea deșeurilor, proces prin care recuperează energie din ele. Un mesaj puternic a fost că procesul de ardere e atât de curat, încât își permit să creeze un deal pe acea clădirea de aproape 100 de metri înălțime, pentru că tehnologiile pot coexista sustenabil cu oamenii. Acum, în miezul urbanului, se poate schia, cățăra, merge în drumeție, în funcție de sezon. Arhitectul a numit-o sustenabilitate hedonistică.