Respirăm aer poluat și ne costă ani.
Vă scriu cu ceva strângere de inimă despre cum ne poate afecta sănătatea aerul poluat pe care-l respirăm.
Am fost recent la o dezbatere despre aerul poluat, organizată de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis și USR. Au venit mai mulți doctori care au tras pe rând semnale de alarmă legate de cum ne poate afecta și pe măsură ce aruncau cu statistici, mă mai scurgeam un pic pe scaun. Mi se pare important să vorbim despre asta, în mare știm cu toții că nu sunt vești bune, iar după ce citești vom fi, probabil, în aceeași barcă. Îți vei pune aceeași întrebare pe care mi-am pus-o și eu patru ore la Senat. „Bun, și acum ce facem, ne mutăm cu toții în pădure ca să respirăm aer mai curat?”
Zic că n-o să facem asta, dar putem să consultăm totuși Rețeaua Natională de Monitorizare pentru Calitatea Aerului (RNMCA) așa cum e ea astăzi, nu cu senzori în toate locurile cheie, iar când/ dacă vezi roșu, să închizi geamurile sau să pui o mască pe stradă; sau consultă rețeaua independentă a Ecopolis, Aerlive.ro, dacă ești în Cluj sau București.
Când vom monitoriza datele pentru calitatea aerului eficient, „vom ști cu exactitate când să deschidem ferestrele și când nu”, a spus toxicologul și medicul ATI Radu Țincu, „când să facem sport, alergând în parc și când nu.” (la final găsești și câteva detalii legislative). Până atunci, în natură cu noi tot mai mult.
Între timp conștientizează-ți respirația, asta poți face, asta poți controla.
Trage aer adânc în piept, dă-l afară. Și încă o dată. Trage-l adânc, dă-l afară.
În viața de zi cu zi conștientizăm prea puțin respirația, spune pneumologul și managerul Institutului Național de Pneumoftiziologie Marius Nasta, Beatrice Mahler. „Respirația înseamnă viață, iar aerul pe care-l respirăm este extrem de important.”
Poluatorii principali îi știm. Dioxidul de sulf, oxizii de azot, monoxidul de carbon, compușii organici volatili. Mai lumesc, arderi de deșeuri de toate felurile, combustibili fosili și muuulte altele.
Particulele PM2,5 au cauzat în 2017 peste 260.000 de decese în toată lumea. „Nu doar ele sunt toxice, ci metalele grele transportate în aer mai ales în urma gestionării incorecte a deșeurilor menajere, a arderilor de diferite substanțe plastice, asta generează mercur atmosferi, care poate fi gazos, intră în ciclul natural și acoperă o arie geografică”, spune medicul Țincu.
„Sau vedem că mercurul atașat de PM2,5 poate să ajungă la distanțe mari, chiar kilometri; particulele se vor încărca cu acest mercur și-l vor duce la nivelul căilor aeriene, unde în contact cu umiditatea din căile aeriene, se va activa, va deveni absorbabil și va ajunge în circulația sistemică”
🩺 CANCERUL BRONHO-PULMONAR. Explicația de mai sus a fost pentru că începem direct cu cancerul bronho-pulmonar, principala cauză corelată cu diferite forme de poluare, cu prezența particulelor PM2,5, care pot penetra profund căile pulmonare (iar mercurul poate ajunge să fie depozitat la nivelul creierului;
Riscul de cancer brono-pulmonar este asociat și cu metalele grele, plumbul, nichelul, pe care le găsim în aerul intens poluat (vezi arderi deșeuri menajere). Ne naștem cu riscul de a dezvolta cancer, spune Țincu, „însă factorii de mediu vor face ca acest cancer să apară mai devreme, sau mai târziu, sau poate niciodată.”
În fine, sunt și categorii mai vulnerabile precum vârstinicii, fumătorii, cei expuși la radiații, cei sedentari, cu boli pulmonare cronicei sau cei care prin meserii se expun la diferite alte noxe. Dar e important să încetinim măcar poluarea, pentru că altfel, avertizează Țincu, „vom merge pe acea curbă, iar la un moment dat efectul nu va mai putea fi oprit.” Poluarea aerului duce la pierderea de ani din viața noastră, a mai subliniat medicul.
Cercetările arată că pierdem peste doi ani din viață din cauza aerului poluat. „Iar o populație bolnavă, în special de boli pulmonare, este una incapabilă să susțină o evoluție sănătoasă a societății.”
🩺 ASTMUL. Sunt foarte puține organe care nu sunt afectate de aerul poluat, dar poate cel mai afectat este aparatul respirator, spune pneumologul Beatrice Mahler.
„Persoanele din apropierea unor străzi circulate riscă de două ori mai mult să dezvolte simptome respiratorii și crize de astm.”
Ce se întâmplă la nivelul căilor respiratorii? Mucoasa respiratorie este protejată de niște cili vibratili (un soi de fire din afara celulelor) care au o mișcare de curățare către exteriorul particulelor. În momentul în care suntem expuși la fum, care poate că vine după un incendiu de pădure de 10 minute, la nivelul cililor apar leziuni severe, iar în 30 de minute aceștia devin imobili, explică Mahler.
Organizația Mondială a Sănătății spune că peste patru milioane de cazuri noi de astm sunt atribuite dioxidului de azot, asta înseamnă cam 13% din incidența globală a cazurilor de astm.
Ca o paralelă, după fiecare țigară, cilii sunt imobili preț de 30 de minute, de-asta auzim fumătorii tușind (e atunci când cilii se dezmeticesc din nou și permit funcționarea tractului respirator). Dar cu cât vom fi mai expuși poluării, cu atât cilii noștri protectori vor fi mai des leșinat.
Schimbările climatice duc și ele la o mai mare poluare a aerului, spune Mahler, „știm de ambrozie de 20 de ani, dar vorbim de ea de 6-7”. Alergiile cresc, iar patologia poate fi legată de creșterea poluării. Temperatura globală crescută modifică durata și lungimea sezonului de alergii, și modifică distribuția geografică a plantelor, explică Mahler.
„Iar fenomenele climatice extreme favorizează creșterea umidității, a mucegaiului; avem pacienți care în momentul în care apar modificări meteorologice, au și crize de astm.”
Cercetătorii s-au întrebat și dacă există o legătură între vegetație, poluare și astm bronșic. E clar că dacă analizezi oamenii dintr-o zonă cu mai multă verdeață, cu siguranță poluanții atmosferici vor fi mai reduși pe-acolo, subliniază Mahler. „Dar se pune întrebarea: există posibilitatea ca spațiul verde să capteze o parte din poluanții din aer?” Studiile dovedesc că, dincolo de anumiți alergeni care pot fi induși de unele plante pentru anumiți oameni, este mult mai benefic să ai plante verzi în jur, unde efectul poluanților scade.
🩺 BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ (BPOC).
Camelia Diaconu, medic primar de medicină internă la Spitalul Clinic de Urgență București a amintit că Organizația pentru Dezvoltare Economică și Cooperare (OECD) estimează că până-n 2050 poluarea atmosferică va deveni cel mai important factor de mediu asociat cu moartea prematură la nivel mondial.
BPOC, care are ca urmare principală scăderea funcționalității plămânilor, a fost a treia ce mai frecventă cauză de deces din lume în 2019, spune Diaconu. Factorii de risc sunt expunerea la tutun, la praf, la fum, la alte substanțe chimice, la poluare atmosferică, lucruri care pot duce la malformații congenitale, infecții respiratorii, chiar în perioada copilăriei.
„Concentrațiile de PM10 și PM2.5 sunt asociate cu prevalența BPOC”, spune medicul, „iar expunerea la poluare atmosferică poate crește ritmul de BPOC”; la persoanele cu astm bronșic, expunerea la poluare poate crea o asociere între astm și BPOC; „poluarea atmosferică este principalul factor noninfecțios care determină o creștere a ratei mortalității asociate cu BPOC.”
🩺 COPIII. Cei mai expuși în toată povestea da, sunt copiii. Pediatrul Doina Pleșa explică în intervenția ei de ce, dar pe scurt, din cauză că organele lor sunt în formare, ei sunt cei mai vulnerabili participanți: „Au imaturitate pulmonară, cerebrală, a sistemului imun; ei respiră mai mult aer raportat la câte kilograme au și inhalează mai multe substanțe toxice”.
Copiii au de zece ori mai multe șanse decât un adult să fie afectați de poluare și poluarea aerului a fost, în 2019, a patra cauză principală de risc de mortalitate prematură.
26% dintre toate decesele de la copiii sub cinci ani din 2017 au fost cauzate de poluare, spun statisticile. Iar peste toate astea, cercetările arată că două milioane de copii vor dezvolta astm din cauza poluării.
Am aflat de la Doina Pleșca și că IQ-ul copiilor scade, cu cât aerul este mai poluat. „Oamenii sunt îngrijorați unde să-și ducă copiii la școală, să fie mai deștepți”, completează medicul Radu Țincu, „dar cu cât va fi mai poluat aerul, cu atât ei vor avea o dezvoltare neurocognitivă mai proastă.”
Un lucru important la care nu m-am gândit până acum și pe care l-au dezbătut mai toți medicii prezenți a fost subiectul aglomerării spitalelor cu pacienții care suferă de astfel de boli. Ei ocupă și vor tot ocupa paturi, iar asta va împovăra sistemul din ce în ce mai mult. Când am putea lucra mult la încetinirea sistemică a poluării aerului.
Sigur că poluarea aerului afectează cel mai mult țările sărace, sigur că sunt inegalități peste inegalități și că e nevoie de politice puternice care să niveleze accesul la: educație, la apă potabilă și multe altele, cum au spus și medicii; ca apoi, cei care trăiesc în zonele cele mai poluate să poată avea privilegiul să se întrebe dacă aerul pe care-l respiră e curat ori ba.
Deși inegalitățile sunt multe și în România, avem proceduri de infringement pe calitatea aerului pentru mari orașe din țară și o condamnare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru depășirea limitelor pentru PM10 în București.
✨ O PICĂTURĂ DE VESTE BUNĂ. Ca un prim pas concret în toate poveștile despre ce boli ne pasc în orașe, deputații USR au primit recent aviz favorabil pentru proiectul legislativ privind calitatea aerului de la Senat. În cazul în care proiectul va fi adoptat și de Camera Deputaților, ar trebui să creeze cadrul pentru utilizarea datelor din rețele independente de senzori în scopul informării publicului, cercetării și fundamentării de politici publice, facilitând accesul deschis în Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului, spune Oana Cambera, deputat USR și unul dintre inițiatorii legii. Totodată aceasta ar extinde și atribuțiile Gărzii de Mediu și ar crea cadrul pentru monitorizarea în viitor a altor poluanți cu impact semnificativ asupra sănătății.
Rețeaua Națională pentru Monitorizarea Calității Aerului (RNMCA) nu include suficiente puncte de măsurare, echipamentele sunt vechi, iar datele care se colectează nu asigură o informare eficientă a cetățenilor și nu pot fundamenta politici publice eficiente pentru combaterea poluării, spun deputații USR.
Probabil va dura până să vedem rezultate palpabile și după ce legea va fi gata instalată; v-am spus că e o picătură, dar zic că e ceva. Între timp, să respirăm adânc, fiecare cum și pe unde reușește.
Viitorul planetei nu trebuie să-ți apese pe umeri
Mă bucur să pot veni cu rândurile astea după o ediție care poate copleșește. Și mă bucur că e gata de consumat articolul pe care jurnalista Oana Racheleanu l-a documentat pentru DoR despre eco-anxietate (da, da, it is a thing), adică atunci când te simți vinovat că nu faci suficient pentru mediu, și că orice faci, faci degeaba.
Oana a început să documenteze materialul ăsta pentru că începuse să se simtă ea neputincioasă și citea prea multe știri negative, așa că a început să vorbească despre asta cu oameni care activează în sfera mediului, cercetători, activiști sau conservaționiști. Pe scurt, majoritatea sunt optimiști că e loc de un loc mai bun mâine, și majoritatea lucrează în bucățele diferite pentru asta.
Cum e Oana Neneciu, directoarea Ecopolis, care spune că încearcă să rezolve cât de mult poate, să se plângă cât mai puțin și să nu pună presiune pe ea și pe cei din jur. „Poluarea e o mare problemă și mă concentrez pe ce e mai grav întâi: lipsa de reacție a autorităților, marii poluatori, practicile extrem de nocive, lipsa datelor.” Fiecare încearcă să-și ducă lupta proprie și să nu consume energie pe toate problemele lumii. Așa că revin cu mesajul esențial să faci ce poți, dacă poți. Poți începe cu articolul Oanei, știu că s-ar bucura.
Re:Mediu & Lidl prezintă: Studii pentru o Dunăre mai curată
Dacă mai primiți cu poluare, de data asta a apelor, să știi că ONG-uri, companii și profesori universitari încep să prelucreze probe din Dunăre pentru a determina gradul de poluare cu plastic și microplastic. PS: La mulți ani Dunării! Că tot a fost ziua ei ieri :)
Într-o după-amiază înnorată de iunie, Andreas Fath, un profesor universitar de chimie din Germania înota spre malul Dunării din Seimeni, o comună învecinată cu Cernavodă. Parcursese 40 de kilometri, doar o mică parte din cei 2.700 de kilometri lungime ai cursului Dunării, o aventură care-i luase, înnotând, în jur de două luni (Ulm-Sulina). În acea zi era pe final, mai avea câteva zeci de kilometri rămași până la gura de vărsare a fluviului în Marea Neagră.
Motivele pentru care s-a înhămat la treaba asta nu țineau doar de plăcerea înotului și testarea rezistenței corpului uman în ape deschise (lucruri care oricum i-au adus lui Andreas porecla „profesorul înotător”), dar și de a atrage atenția asupra poluării apelor cu deșeuri, în special cu plastic. În fiecare zi, Dunărea înghite în jur de patru tone de plastic spre Marea Neagră. Unele țări de-a lungul cursului nu au nici sisteme de reciclare eficiente, nici strategii de prevenire solide. Sticlele și pungile de plastic, acum și microplasticul sunt găsite pe fundul râurilor, sau printre bancurile de pești, sau chiar în corpurile lor.
Faptul că protejarea habitatului Dunării nu este dezbătută suficient în spațiul public, că nu sunt suficiente informații și oportunități la scară mai mare care să-i convingă pe oameni să acționeze pentru conservarea biodiversității l-a determinat pe Andreas să ia Dunărea la braț, în costum de neopren, sub numele Clean Danube (un parcurs pe zile găsiți și pe Instagram).
Mai mult de-atât, lipsește cercetarea, analize din fiecare secțiune a Dunării ca să putem determina gradul de poluare, spune profesorul, ca apoi să putem transfera concluziile descoperirilor științifice comunităților. Așa că o componentă importantă a călătoriei a fost și colectarea zilnică de probe din Dunăre, care vor fi analizate într-un studiu. Aici puteți vedea o serie de grafice preliminare din rezultatele rapide ale probelor, cantități de nitrați sau de amoniu, sau nivelul de PH din fiecare kilometru al Dunării.
Pentru că există un scop comun, proiectul Clean Danube, în parteneriat cu Association for Wildlife s-a intersectat cu echipa asociației pentru protecția mediului Mai Mult Verde, care lucrează de peste doi ani la proiectul Cu apele curate, dezvoltat împreună cu Lidl România. Scopul celui din urmă e să aducă comunitățile din orașele de la marginea Dunării mai aproape de fluviu, care să-l păstreze mai curat. În comunitățile de la Dunăre s-au format comunități locale care au reușit să se organizeze atât pentru acțiuni de strângere de deșeuri, sau pentru amenajarea unei plaje cu pontoane, sau pentru dezbateri cu elevii despre importanța Dunării și nu în ultimul rând, pentru discuții cu primarii și cu Apele Române, ca să-i aibă ca parteneri.
Așa că Andreas și proiectul Clean Danube au poposit și la Seimeni, una dintre comunitățile Cu apele curate (au mai fost activități comune la Islaz, Giurgiu, Călărași, Galați și Sulina), unde echipa profesorului german a fost întâmpinată cu pâine și sare, cu elevi îmbrăcați în costume populare și puși pe cântece populare dobrogene.
Gabriela Frigea, profesoara de biologie a copiilor, abia ce le enumerase bogăția locală. „Cu siguranță vă amintiți de barza albă, de egreta mică, de stârcul cenușiu, rața cu gât roșu sau de lebedele pe care le vedeți adesea poposind pe malul Dunării ca să se hrănească.” La asta se adaugă broasca țestoasă dobrogeană, puii de vulpe, popândăii, lăcustele care sar prin iarbă, „ați alergat după ele”. Ca vegetație, trecem prin usturoi sălbatic, coada șoricelului, piciorul cocoșului sau prin păduri de salcie, plopi pufoși, stejari seculari, „salcâm care ne îmbată cu mirosul său primăvara”.
După ce Andreas a ieșit din apă, echipa a vorbit copiilor despre plastic, despre cum afectează apele. Au înțeles cu toții că gunoaie în apă n-au cum să fie o chestie bună, dar au urmat câteva explicații mai detaliate. Microplasticul înseamnă particule extrem de mici rezultate din ambalaje descompuse, precum PET-uri sau materiale textile.
„Problema este că materialele plastice (inclusiv microplasticele) se descompun în sute sau chiar mii de ani și, prin urmare, resturile de plastic se acumulează în apele noastre de la an la an”, spune și Marta Popescu, coordonatoarea programului „Cu Apele Curate”. „Microplasticele pot fi confundate cu hrană de păsări și pești, o problemă inclusiv pentru sănătatea oamenilor.”
Potrivit unui raport de analiză privind situația gestionării deșeurilor în județele dunărene, realizat de Mai Mult Verde și Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară, în cinci județe rămân anual zeci de mii de tone de deșeuri necolectate. O mare parte dintre aceste cantități de deseuri sunt abandonate în natură, plimbate de vânt și ploi și ajung, la un moment dat, în apele Dunării și ale Mării Negre.
Estimările deloc plăcute arată că în 2050 vom avea în apele planetei mai mult plastic decât pește. Iar studiul care spune că în România ajung, pe Dunăre, zilnic, 4,2 tone de plastic a fost făcut doar pe un segment al fluviului dintre Viena și Bratislava și este singurul efectuat pe tema plasticului care ajunge în Dunăre, între 2010 și 2012, de Universitatea din Viena.
Așa că Asociația Mai Mult Verde, în parteneriat cu Global Water Partnership România a început în februarie 2022 primul studiu privind cantitatea de microplastic transportată de Dunăre efectuat în țara noastră. Prelevarea aluviunilor se va face pe tot parcursul anului 2022 în două locații: la intrarea Dunării în țară, la Moldova Nouă, și înainte de ieșirea sa în Delta Dunării, în zona Isaccea. Testarea se va face în toate cele patru anotimpuri, cu accent pe perioadele ploioase și de topire a zăpezilor, în care cantitatea de aluviuni aduse de afluenți pe Dunăre crește simțitor.
Vor fi analizate aluviunile de pe Dunăre cu scopul de a determina cantitatea de microplastic transportată de fluviu către Marea Neagră, urmând ca în primăvara lui 2023 să apară și rezultatele. Studiul vine ca o necesitate a estimării acestor cantități, deoarece cum spune și profesorul Andreas Fath, cercetările amănunțite pe care să-ți pledezi nevoia de conservare lipsesc.
PS: Stați cu ochii pe Mai Mult Verde, dar și pe Act 4 Tomorrow, ASAP și WWF România, care împreună cu retailerii vor organiza la toamnă, printre altele, acțiuni de strângere de deșeuri pe ape în cadrul inițiativei River Cleanup Collective.
