[Scrisoare de la COP27 #2] Starea acțiunii climatice
Până pe 18 noiembrie ne citim de la #COP27, conferință anuală la care se dezbat felurile în care putem combate schimbările climatice. Astăzi puțin despre țintele climatice și teme la COP.
Când liderii lumii s-au întâlnit la #COP26 în Glasgow (2021), au plecat și cu niște teme de acolo. Cea mai importantă – să revizuiască și să întărească țintele climatice pentru 2030, numite și NDC-uri.
NDC-urile - nationally determined contributions sunt sufletul Acordului de la Paris și al implementării țelurilor pe termen lung. E efortul fiecărei țări de a-și reduce emisiile naționale și de a se adapta la schimbările climatice. E important pentru că funcționează ca un plan național pentru reducerea emisiilor.
Fiecare țară își stabilește NDC-ul conform contextului local, Uniunea Europeană formulează un NDC pentru toții copiii-membri. Ultimul NDC european, din 2020, a fost deja faimoasa promisiune că vom reduce emisiile cu cel puțin 55% emisiile cu efect de seră. Legislația UE e responsabilă să verifice cum membrii vor fi trași la răspundere pentru a atinge țintele astea, prin diferite sectoare din economie.
Ca să înțelegem cât durează unele lucruri discutate, apropo de negocierile de la COP – primul INDC (intended national determined contribution — numit prima oară) a fost depus în 2015, cu anexe despre cum poate fi totul verificat, cantitativ, calitativ, în linie cu deciziile de la COP#20, din Lima. INDC a devenit NDC — fără „intended”, deci devenea „cam” mandatory — când UE a ratificat Acordul de la Paris, în toamna lui 2016. Iar în 2019, Consiliul European a asimilat obiectivul de atingere a „stării” de neutralitate climatică în țările membre până în 2050, în linie cu Acordul.
În martie 2020, același consiliu – cu lideri guvernamentali ai statelor membre, cu președintele consiliului și președintele comisiei europene – a adoptat o strategie cu privire la low greenhouse gas emissions development pentru membri, reflectând asupra neutralității climatice.
În iulie 2020, Consiliul European a fost de acord că natura excepțională a conextului social și economic cauzat de COVID-19 cere măsuri excepționale pentru a susține recuperarea și reziliența economiilor statelor membre. Long story short, s-a ajuns la acest obiectiv al neutralității climatice până în 2050, care implică mai multe ținte și pentru preliminarul 2030.
💥 După ocolișul ăsta cu context și cu lupa pe UE, că asta ne interesează în primul rând, ajungem și la COP#27 de astăzi, din Egipt, unde am cunoscut o parte din echipa Climate Action Tracker, un tool de monitorizare a acțiunii climatice a 40 de state dezvoltate responsabile pentru 80% dintre emisii (datele lor provin de la OECD). Ce promit și ce livrează de fapt?
Ca să vezi, sunt astăzi doar 25 de țări (din aproape 200) care și-au depus NDC-uri anul acesta. Iar puține dintre statele care au trimis, au trimis ceva puternic, palpabil. Sunt însă și exemple pozitive, precum conștiincioasă Australia, sau Norvegia, care a ținut pasul cu UE și care s-au mutat mai aproape de capătul superior al targetului.
Brazilia a spus că acum, cu schimbarea de Guvern și alegerea lui Lula, va reveni cu un update la NDC. Țări precum India, Indonezia, au pus pe hârtie ținte foarte puternice, spune echipa Climate Tracker, dar când te uiți unde sunt, de fapt, în teren, nu sunt tangibile (hm, de ce sună cunoscut?).
„E clar că guvernanții nu și-au făcut temele cu care au plecat anul trecut.”
Pe lângă asta, țările au venit la COP cu o serie de goluri în credibilitate și leadership, subliniază echipa Climate Action Tracker, care face rating și pentru partea de finanțare climatică susținută de țările dezvoltate: nicio țară din cele 40 urmărite nu adună „calificative” mai mari de suficient sau insuficient.
E una dintre mișcările pe care Claire Stockwell – Climate Analytics; Mia Moisio – NewClimate Institute, parte din consorțiul Climate Action Tracker — vor să le vadă la COP#27, care se vrea a fi unul al implementării. Pe de-o parte, spun ele, avem nevoie de creșterea finanțării climatice, dar și să scădem finanțarea publică, internațională, pe combustibili fosili.
Anul trecut, mai multe guverne au promis că vor pune stop unor astfel de finanțări până la finele lui 2022, însă apoi au invocat tot felul de excepții de la regulă, creând un gol de investiții – când, de fapt, țările dezvoltate ar trebui să se concentreze pe angajarea în finanțarea climatică a statelor din jur mai vulnerabile. Dar nici nu cum face Germania, spun Mia și Claire, stat care vrea să deschidă comerțul cu gaz în Senegal, un stat care e fosil „fuel-virgin”.
Adică Germania a anunțat că e interesată să investească în producția de gaz din Senegal, unde așa ceva e nou, ca să-l importe înapoi ca LNG (liquefied natural gas). Vorbim despre a crea o nouă dependență de gaz, au avertizat mai mulți activiști, care normal că nu va fi sustenabilă pe termen lung. Deci țările din Europa, în loc să investească în infrastructuri noi pentru combustibili fosili, „ar trebui în schimb să finanțeze tipul de energie spre o tranziție justă.”
Și ca să continuăm cu UE, că tot ne reprezintă peste tot, „e o rușine că nu a depus NDC, deși promite că va fi primul continet neutru climatic din lume”. Ca UE să fie compatibilă cu Acordul de la Paris și ținta de 1.5˚C, emisiile interne trebuie reduse cu până la 70%. UE are nevoie și să arate un sprijin mai mare față de țările în dezvoltare, pentru reducere emisiilor de peste granițe, ca să-și asigure contribuția „fair share” la povara negocierilor globale.
Altfel, nici SUA nu a depus NDA întărit, dar măcar, spun fetele, a fost un climate policy movement istoric – prin actul de reducere a inflației trecut recent – dacă emisiile US ajunseseră la o stagnare, acum se văd descreșteri substanțiale.
Președintele COP#28 (Dubai) a depus NDC întărit, însă nu-și face partea pentru a ajuta internațional. Emiratele Arabe Unite, arată Climate Tracker, au nevoie să se îndepărteze oficial de cărbune, nu doar declarativ, pentru că altfel nu va ajunge la obiectivul de net zero până în 2050.
Egiptul a depus pentru prima oară un ND de întărire fără să aibă unul de reducere a emisiilor – deci e un semn pozitiv, spun Mia și Claire, „dar nu ne așteptăm ca Egiptul să se ridice la nivelul ambițiilor dacă nu scade emisiile mai mult” și dacă nu vor avea politici mai clare (NDC-ul lor acoperă doar anumite sectoare economice, dar ar fi nevoie de wide coverage). Și să nu uităm că țara care găzduiește COP#27 e al doilea cel mai amre producător de gaz din Africa, și cel mai mare consumator de pe continent.
Concluzia unui tablou de ansamblu este că țările, overall, sunt într-o direcție bună, dar nu se mișcă suficient de repede. „Ar trebui să accelerăm de cinci ori”. Spre exemplu, UE a spus destul de repede ca până în 2035, toate mașinile înregistrate trebuie să fie cu zero emisii. Noile standarde înseamnă și că emisiile, în medie, pentru noile mașini trebuie să scadă cu 55% până în 2030, iar pentru dube cu 50%. O decizie bună (declarativ), dar:
Ce avem nevoie să se întâmple, spune Claire, e ca ăsta chiar să fie un implementation COP. Pentru că altfel, predicțiile de astăzi, arată că până la finalul secolului am putea ajunge la o depășire de 2,7˚C. So strong targets + acceleration.
„Pentru că fondul de 100.000 milioane, agreat de țările dezvoltate la Paris, nu e nici pe departe suficient pentru a susține cu adevărat tipul de transformare pe care avem nevoie s-o vedem.
„Vrem să vedem implementare în țările în dezvoltare, dar vrem să vedem și finanțări climatice higher level.”
Asta într-un context în care aproape toți exportatorii și producătorii mari de gaze anunță că-și vor mări capacitatea, și exporturile (Qatar, Australia, US, Egipt; iar Italia, Olanda au anunțat infrastructuri noi). Dar uite, și o altfel de veste, Președintele Sisi al Egiptului a anunțat la COP#27 și că o ia pe calea hidrogenului, chiar integrat.
Recomandarea zilei:
🚜 De citit despre IFAD – International Fund for Agricultural Development. Un program țintit către câteva țări africane, printre care și Egiptul. Pe scurt, Egipt (statul) și-a recuperat niște teritorii din deșert pe care a decis să le dea în grijă unor tineri fermieri (bărbați, dar și femei – încercând să le încurajeze s-o ia pe calea asta).
🚜 Statul lor, prin acest fond, a investit în dezvoltarea acelei zone – precum infrastructură, drumuri, cât să devină locuibil, cu fonduri pentru recolte și cu intermedieri fermieri-sectorul privat.
🚜 Eu las aici, poate vede cineva și de la noi, că ideea știm că nu-i nouă. Totodată asta rezolvă mai multe probleme deodată: tinerii își găsesc joburi, poate chiar le place, plus ai niște terenuri din care rezultă hrană (aici e, totuși, o țară cu peste 100 milioane de oameni într-o mie de kilometri km².
Vedere de la COP#27:
De departe, cei mai plini de viață și cu hainele cele mai vii și mai stilate de la COP sunt africanii. Adică uitați-vă la costumul ăsta în dungi. Întorc capul lung, zâmbesc (și încerc să nu scot telefonul non-stop) la fiecare pălărie, bluză, rochie și stil de a le purta, pentru că și mersul cu spatele drept și sigur pe tine spune multe. E foarte mișto cum COP devine și o etalare a tuturor culturilor și e foarte mișto în afara bulei europene cunoscute.
La COP 27, partener de drum îmi este BRD – Groupe Société Générale. Pe curând!