[Scrisoare de la COP27 #3] Finanțarea Loss and damage
Până pe 18 noiembrie ne citim de la #COP27, conferință anuală la care se dezbat felurile în care putem combate schimbările climatice. Astăzi despre finanțarea efectelor climatice.
La COP27 experții și liderii vorbesc pentru prima oară despre finanțarea „pierderi și daune” (loss and damage).
Marii poluatori aud, în sfârșit, că trebuie să compenseze pentru efectele emisiilor lor din zone vulnerabile. Sau sunt obligați să facă asta, pentru că toți ochii sunt pe ei. Și nu mai poate fi negat faptul că e nevoie de fonduri și de colaborare pentru acest nou tip de finanțare — pentru care nu a fost pregătită nicio bancă, nicio bursă, niciun fond de investiții.
Știu că și reconstrucție e un cuvânt mare, dar despre asta e vorba. Suntem într-o stare de urgență climatică cu care nu ne-am mai confruntat până acum, nu există un manual, o altă perioadă în istorie pentru ce trăim. Ce e similar, cum bine puncta ieri cineva dintr-un fond de investiții într-o discuție la Innovations Hub al Națiunilor Unite, e că băncile, bursele, fonduri de asigurări, investiții, pensii și multe altele capătă un rol vital și esențial în toată povestea, ca după război. Reconstrucția după război ne e cunoscută, istoric – atunci băncile au ajutat oamenii să se repună pe picioare cu împrumuturi, au fost actor cheie.
Așa e și acum, doar că într-un context în care marile puteri – că vorbim de state, bănci, investitori – trebuie să se pună de acord, să înceapă să construiască la mecanismul prin care pot muta, mișca mai mulți bani spre cauze, comunități, oameni din categoria „loss and damage”.
Toate părțile trebuie să înainteze cu grijă, să construiască pe cercetare (în toate discuțiile cineva menționează că trebuie să ținem mai aproape de date și știință), să studieze alte negocieri de mediu ale UN și să-și discute pozițiile constructiv, nu să se divizeze, cum e foarte tentant (pentru că sunt bani la mijloc și nevoia fiecărei instituții financciare de control individual e mare).
💡 Până acum țările dezvoltate și-au dedicat fondurile pe mitigarea efectelor schimbărilor cliamtice – dezvoltarea energiei verzi – și, poate, pentru adaptarea la o lume cu temperaturi mai mari. Marile puteri au promis 100.000 milioane de dolari în finanțare climatică anual, iar din 2025 40.000 milioane dedicate pentru finanțare de adaptare la schimbări climatice. (sigur, țintele astea nu sunt pe o traiectorie bună).
💡 Ieri am auzit mult în discuții despre cum banii există, dar tocmai pentru că nu am mai trecut prin situația asta, finanțatorilor le e frică de riscuri, le e frică să nu piardă bani, le e frică să fie all in. însă țîrile bogate nu mai pot să întoarcă capetele pentru că lobby-ul și advocay-ul, protestele, campaniile de mediu au fost și sunt puternice, chiar dacă nu sunt ușor de dus; pe lângă asta, daunele din teren chiar au devenit incontestabile. Dar ca-n mai toate situațiile, ne strângem la masă când suntem presați. Bine măcar că se întâmplă, chiar dacă acum e de lucrat la viziuni și mecanisme comune, ceea ce va dura.
💡 Finanțarea loss and damage poate veni în mai multe feluri. Prin susținerea grupului V20, adică țările cele mai expuse și mai vulnerabile, printr-o schemă numită Global Shield, adică prin asigurări diferite pentru riscuri climatice. Discuțiile sunt încă incipiente, dar ideea e să avem și să mărim un capital comun (sau mai multe, regionale) pentru pierderi, să ne așteptăm la ele, să ni le asumăm, ca țări dezvoltare. Poate o să râdeți, dar simt nevoia să menționez, în caz că nu știați, că și România intră în categoria de țări dezvoltate, în ciuda multor realități grele de la noi (de sărăcie, dar și de mediu), dar suntem undeva pe un vârfuleț, așa că și despre noi, implicit UE e vorba.
Am mai auzit ieri despre ideea de împrumuturi cu dobânzi mai mici decât cele obișnuite, pentru „reparații climatice” sua pentru afaceri verzi, inovatoare. Dar stați, nici prea inovatoare. Că vrem soluții care s-au dovedit deja că funcționează, ca să le putem implementa, pe bună dreptate, mai repede, la scară mai largă, ieri. Deci părerile sunt împărțite. Cum bine a spus un investitor de venture capital (investiții în start-upuri cu risc) ieri, nu trebuie să reinventăm roata, trebuie doar să luăm afacerea panourilor solare, care e ieftină și multiplicabilă rapid. Ar fi bine ca panourile să fie soluția pentru tot, dar e parte din, clar. Altfel, deși pe agenda COP nu sunt subiectele „liability și compensation”, mai mulți au comentat că țările low and low middle income (LMIC) vor lupta să poarte și discuția asta cât suntem adunați aici.
💡 Ceva mișto e și parte de incentives. Să fim serioși, și pe mine mă bucură un premiu, un grant, o validare că mi-am făcut treaba bine, ca să continui. Așa ar putea să facă și băncile sau alți investitori. Hai să premiem fermierul care evită pesticidele, hai să-l validăm pe cel care și-a făcut sistem de irigații, hai să îi dăm o bursă cuiva care și-a adaptat cultura, care, nu știu, face ce poate, în contextul lui, ca să se adapteze schimbărilor climatice (cu etică pentru consumator, dacă tot am pornit pe exemplul agriculturii) și nu neapărat unei cereri globale, cum ești presat s-o faci. Ai susținut pe cineva, văd și alții, poate vor urma exemplul. Nu e complicat deloc.
💡 Sigur, the talk of the town, și viitorul, stă în creditele de carbon. Dacă cumva partea financiară am simțit c-o înțeleg, într-un context mai larg – avem bani, dar situația climatică e „nouă” și avem nevoie de mecanisme bine unse – când vine vorba de carbon, discuțiile sunt atât de noi și de sus, și de din afara lumii României încă, încât a devenit totul SF și foarte tehnic, repede.
Adică sunt oameni care investesc deja (bursele din Singapore și New York, spre exemplu au grupuri dedicate pentru asta și modele care funcționează), însă piața e destul de fragmentată. Dar clar e una care nu a fost explorată la full potential și spre care tot mai mulți investitori își vor îndrepta atenția. E o piață care ne-ar convinge să ne conservăm pădurile (dar și alte ecosisteme în care am putea stoca; yes, apele, sau pe scurt blue carbon), oriunde în lume, să luptăm să le ținem vii. Chiar dacă incentive-ul ar fi pur financiar (pentru că statele, proprietarii unui teren ar primi bani pentru carbon stocat – ca să fac o suprasimplificare), tot ar fi bine.
✨ Aș vrea să vă las cu atât pentru azi, să nu mai contribui la the green noise – am auzit expresia asta aici, culmea, dar sunt de acord cu ea. Aș mai avea multe recomandări de articole, de oameni de urmărit, dar mă gândesc și la un sistem în care să le adun într-o listă post-COP27.
E ironic și frustrant cum la o conferință despre mitigare și adaptare și loss and damage de la schimbări climatice, e un consum fantastic. Nu mă uimește (și nici nu sunt ipocrită să zic că eu nu consum sau că șederea mea aici e plastic free — nici pe departe), dar e o zonă întreagă în care primești apă la 0.5 în cutii de Tetra Pak (pentru că sponsorul e Good Water).
În aceeași zonă (The Green Zone) poți vedea multe statuete făcute din PET-uri, containere unde poți lăsa și baterii sau chiar mici obiecte electrocasnice și multe alte artificii precum decoruri cu plante în ghivece, sau litere mari de lemn cu „RELAX” (depinde din ce țară vii, nu?). Adică ăsta mi se pare un super green noise, e clar că totul e pus ca „să fie ceva frumi” pentru vizitatori, să pună pe instagram că e bine la conferință (la naiba, a funcționat, am pus și eu ceva), în timp ce activiști și jurnaliști sunt prin închisori în Egipt (și nu e ceva nou pentru țara asta).
Așa că ne citim din nou mâine, mă întorc la făcut mulți pași. Acum chiar cred că am descoperit toate zonele de la COP27. Plus că știu și cât ar trebui să negociez la taxi-uri, de unde până unde și-n care să nu mă urc; am și cash local (au băgat și ei bani de plastic, m-am simțit din nou familar), știu și la ce discuții vreau să ajung și în ce clădiri (!), și la ce pavilioane găsesc cafea. (PS: Simpatic și m-am bucurat, am aflat (și am confirmat) că tinerii la COP, în general, au grupuri pe care se țin la curent cu locurile în care găsesc mâncare gratuită la eveniment – de tipul „vezi că de la 14:00 la standul Italiei vor fi brioșe și cafea”). Vă pup.
Partener de drum la COP27 îmi e BRD – Groupe Société Générale. Găsești updates de aici și pe pagina lor de Linkedin, în cadrul proiectului BRD Climate Change Insider.
