[Scrisoare de la COP27 #5] Deșeuri, mon amour
Până pe 18 noiembrie ne citim din Egipt, de la #COP27 - conferință anuală la care se dezbat felurile în care putem combate schimbările climatice. Astăzi despre deșeuri și un strop de distopie.
Seara trecută am nimerit în autobuzul spre „satul” în care dorm lângă o avocată tânără pe mediu, din Kenya. Ce bine că ne-am întâlnit, Iman dragă, că te pricepi la negociat cât „se dă”, eu sunt moale și am profilul perfect pentru jecmăneală – mai ales după ce sunt titirez o zi printre oameni și evenimente și vorbit în engleză.
Mai departe, am ajuns în sat, ne-am oprit să ne luăm ceva de mâncare de la un mic restaurant și am primit, bineînțeles totul în punguțe de-un plastic dens. S-a uitat la ele și a zis: „Astea sunt ilegale în Kenya; de tot.” Adică – se dau amenzi dacă te prind cu ele.
Treaba asta mi-a amintit și de explorarea mea în Chile de acum câțiva ani când mă plimbam pe un bulevard, în caniculă, transpirată, cu brațele pline de produse din supermarket, pentru că și la ei sunt punguțele interzise. N-am mai știut cum să reacționez acum. M-a pufnit râsul, obosită, în timp ce încercam să-i explic lui Iman că noi, europenii, am găsit ceva „mai inteligent”, punguțele biodegradabile, ca să mulțumim pe toată lumea, dar că noi, în România, de fapt, nu avem sisteme pentru deșeuri biodegradabile (n-avem noi nici pentru alea clasice cum trebuie, ehee).
Mi-e rușine să mai spun poveștile astea pe-aici. Kenya e printre țările alea cu roșu, da?, care cere bani de daune pentru efectele schimbărilor climatice de la marile puteri, deci vulnerabilă tare, și totuși a fost simplu să ia măsura asta (statul). Dar cu cât ești mai dezvoltat, cu atât trebuie să fie mai complicat, na. Și în capitalism, și în capul fiecăruia, sunt convinsă. Totuși distopia asta de care uitasem m-a rupt.
Apoi mi-am amintit că abia ce vizitasem pavilionul Uniunii Europene – că oricât de globali am fi în astea două săptămâni, e nevoie și de zoom in în familie. M-am bucurat acolo să aud de 50 by 2050 — inițiativă de global waste „din Egypt în Africa”.
Au pus Africa în titulatură ca să fie cu impact, a spus Nagwa el Karawy, consultant pe managementul deșeurilor solide la Ministerul Mediului din Egipt. E pentru prima oară când în cadrul unui COP se lansează așa o inițiativă holistică legată de managementul deșeurilor, a mai adăugat ea.
Una care are ambiția de a trece dincolo de continentul african, și să includă pe toată lumea. Adică Egipt provoacă peste 180 de țări să își ia angajamente voluntare la nivel internațional, pentru Africa. Iar m-a pufnit râsul gândindu-mă la angajamentele legale pe care nu le respectăm noi la noi, cu privire la deșeuri.
Uite cum ne moșmondim cu implementarea Acordului de la Paris, și noi credem că țările vor face muncă voluntară? Nu știm încă ce vor cere exact de la țările din jur, dar nu am cum să nu fiu sceptică. Ambiția e ca prin 50 by 2050 să fie tratate măcar 50% din deșeurile produse în Africa, unde pe la 10% ajunge, momentan, să fie reciclat sau tratat, o poveste atât de asemănătoare. Știm doar că vor să mărească infrastructura de tratare și de reciclare, pregătind fundația pentru politicile necesare. M-am strâmbat doar la partea cu raising global contribution and involvement.
OK, partea bună, spun ei, e că vor invita în parteneriatul ăsta nu doar guvernanții, și și organizațiile internaționale, donatori, investitori, companii de salubritate, startup-uri. Deci cine știe, poate e ceva loc și la noi, în viitor. Va exista un formular de înscriere pentru cei interesați să se înscrie, se pare, dar dacă sunteți în industria asta și e o urmă de intenție, zic să luați direct legătura cu ministerul lor.
Prin ținta asta, Africa ar contribui la îmbunătățirea felului în care ne tratăm deșeurile cu 10% și ar reduce, per total, poluarea venită pe calea asta, care are impact asupra sănătății oamenilor, a biodiversității și a întregului lanț alimentar. Adaptation, mitigation, iar niște adaptation.
Pe de altă parte, oricât de cinică devin în unele momente la COP, dacă inițiativa asta prinde în comunitățile potrivite, chiar ar putea să aibă impact mare. În Africa, spre exemplu, subliniază publicația Gaia, mii de oameni muncesc la negru culegând gunoaie pe care apoi îl vând (reciclează mai mult de jumătate din ce colectează zabbaleenii – „oamenii gunoaielor”, în traducere din araba egiptenilor), ca metodă de supraviețuire. Din nou, sună cunoscut? Astfel, oamenii care culeg gunoaie pot juca un rol cheie în lupta schimbărilor climatice, într-o schemă mai largă.
Din fericire, totuși, deșeurile sunt pe Agenda COP27, pentru că țările discută și cum să atingă țintele Global Methane Pledge, care recunoaște că reducerea emisiilor de metan – de 80 de ori mai puternic decât CO2 – e esențială pentru ținta principală, de a rămâne sub 1.5˚C, Acordul de la Paris. 122 țări și-au luat angajamentul până acum să facă ceva în legătură cu asta.
ONG-urile din România îl presează și pe Klaus Iohannis și pe Ministrul Mediului Tánczos Barna într-o scrisoare deschisă să semneze the Global Methane Pledge la COP27. Ținta e ca țările membre în inițiativă să reducă cu 30% emisiile de metan în perioada 2020-2030.
„Având în vedere că Administrația Prezidențială a publicat recent raportul Limitarea schimbărilor climatice și a impactului lor: o abordare integrată pentru România, care menționează necesitatea abordării eficiente a emisiilor de metan, împreună cu sectorul privat, iar Ministerul Mediului trebuie să elaboreze de urgență Strategia Națională pe Termen Lung, considerăm că este oportună și necesară asumarea la nivel național a obiectivelor europene în acest domeniu prin semnarea Angajamentului global pentru reducerea emisiilor de metan.”
(Greenpeace România)
Pe lângă metanul care ajunge în ecosisteme din gropile de gunoi fără o infrastructură coerentă și la zi cu normele de filtrare, infrastructura energetică a României e și ea veche și pe lângă asta și avem nevoie de o mai bună de monitorizare la pachet cu prevenire pe partea de scurgeri. Toate astea au nevoie de măsuri pentru managementul emisiilor de metan, până la urmă. Ele ar fi mai ușor de dus, de implementat, dacă ne-am alinia unor eforturi globale.
Estimări ale International Energy Agency arată că emisiile de metan din sectorul energetic sunt cu 70% mai mari decât estimatele prezentate de guvernanți. „Trebuie să facem mult mai multe pentru un management comprehensiv al metanului”, mai arată raportul. Dincolo de asta, România este al doilea producător de gaze fosile din UE, așa că ar trebui să fim proactivi în discursul european
Între timp, partea bună e că cele două inițiative – The Global Methane Pledge și The Global Waste Initiative 50 by 2050 – semnalează, totuși, că țările înțeleg potențialul less waste, chiar zero waste spre îndeplinirea țintelor climatice. Un management bun al deșeurilor precum separarea, reciclarea, compostarea ar putea reduce emisiile venite din sectorul gropilor cu 1,4 miliarde de tone, echivalentul emisiilor anuale a 300 de mașini.
🚌 Partener de drum la COP27 îmi e BRD – Groupe Société Générale. Găsești updates de aici și pe pagina lor de Linkedin, în cadrul proiectului BRD Climate Change Insider. Pe curând! 🚌
