Azi tăiați, mâine plătiți. Fără aer cum trăiți?
Sunt cinci ani de când arborii din IOR au fost otrăviți pe cele 12 hectare retrocedate din parc. Astăzi, după repetate incendii de vegetație, sute dintre ei au fost tăiați. Cum am ajuns aici?
📣 Zeci de cetățeni au protestat, la început de martie, pe marginea câmpului care altădată a fost un spațiu verde în cartierul Titan din București. Câțiva membri ai grupului civic aici a fost o pădure/ aici ar putea fi o pădure au împărțit oamenilor foi cu un model de mail pe care să-l trimită autorităților și îi îndeamnă să ceară informații despre tăierile de arbori făcute fără avize în parcul IOR, în baza unor articole din legile dedicate spațiilor verzi.
📣 Foaia mai cerea autorităților măsuri concrete ca să ajungem să avem pe bune 26 mp de spațiu verde de locuitor, cum cere legea, nu sub 10, cum are Bucureștiul astăzi; mai cerea amenzi serioase pentru tăierile de arbori. Mesajul ar trebui să spameze inboxurile instituțiilor – poate dacă trebuie să răspundă de 20 de ori la același mail, nu vor mai ignora problema, spun membrii grupului civic, și vor învăța legile de mediu. În jur, pe două bannere văd (deja) sloganul protestelor, Parc Furat, pe altele Banu-i frate cu românul sau Legea nu vor s-o aplice, instituțiile-s complice.
➡️ Ca să înțelegi mai bine contextul zonei, uite cum arăta bucata de parc în luna mai 2019, versus octombrie 2024, așa cum se vedea de la ferestrele unor cetățeni din blocul de vizavi.
Retrocedarea de care nu știa nimeni
🌱 În zona despre care vorbim, retrocedarea a fost făcută în 2005-2006 de fostul primar al Capitalei, Adriean Videanu. Era perioada în care Videanu începuse să retrocedeze mai multe terenuri, dintre care câteva zeci de parcele din Sectorul 3 spre o anume Maria Cocoru, pe speța moșiilor pierdute din perioada interbelică. „Practic, ei au identificat parcele neconstruite din sector”, spune Bogdan Stroe, care locuiește în S3 pe lângă IOR, e membru al Grupului de Inițiativă Civică IOR-Titan și fost consilier general al Primăriei Capitalei, „dar nu s-au dus la marginea sectorului, unde ar fi fost câmpuri și terenuri agricole (disponibile)”.
Cocoru a mai primit parcele și-ntr-un parc vecin mai mic, și pe margini de bulevarde principale, sau pe alte locuri de joacă dintre blocuri și străzi. Așa au apărut zeci de parcări privare din retrocedările doamnei Cocoru și așa le-a capitalizat.
Pe–atunci, natura își vedea încă de treabă pe cele 12 hectare, spune Stroe, care locuiește în zonă de peste 15 ani.
EXTRA: Și reziorul Mihai Dragolea documenta în primăvara lui 2024 pentru Scena9 eforturile cetățenilor de a salva zona retrocedată din IOR și miza acesteia. Cadrele au devenit astăzi arhivă:
🏞️ Se vedea că zona nu e îngrijită „organizat”, ca restul parcului, însă arborii creșteau, păsările se-auzeau, oamenii se plimbau. Pe de altă parte, erau și multe gunoaie, își amintește Stroe. Pentru că nu făcea nimeni curățenie, au fost câțiva ani în care cetățenii din cartier veneau primăvara-vara și strângeau gunoaiele.
🍂 Mult timp zona a părut abandonată, dar a tot fost tranzitată. Până în 2012, când a venit, pentru prima oară la șefia S3, Robert Negoiță, cel care e și azi primar. El a pus pancartele cu zona retrocedată, „și atunci am aflat și noi de asta, cu uimire”.
🌳 Zona a fost amenajată ca parc încă din comunism. Iar din 1991, s-a definit ce înseamnă domeniul public și domeniul privat al statului. Astfel, toate parcurile recunoscute – deci și cele 12 hectare din IOR – intrau, automat, în domeniul public, conform acelei legi. „Încă se văd aleile, erau și stâlpi de iluminat”, spune Stroe, în contextul în care avocații lui Cocoru susțin că pe acel teren nu au fost amenajări publice. „Lumea are poze cu aleile astea cu flori, trandafiri – și din comunism, și după”.
Iar legea interzice retrocedările din domeniul public, continuă Stroe, „și este unul dintre argumentele cu care mergem în instanță”, pentru că actele de dinainte de Revoluție pe care le au, corelate cu legea din '91 dovedesc asta, crede membrul grupului GIC Titan-IOR. Tabăra lui Cocoru insistă, totuși, că nu există un inventar al domeniului public, și dacă inventar nu e — nu poți dovedi că zona a făcut parte din el.
Ajungem și la detaliile litigiului de azi, dar să mai înțelegem un pic trecutul.
Cum s-au judecat primăriile pentru acest spațiu verde?
📍 Încă de pe vremea lui Negoiță era un proces pe rol pentru anularea retrocedării, inițiat de Primăria S3 (administrator de drept al terenului) împotriva Primăriei Generale (deținătorul terenului).
Între 2012–2013, practic, când Primăria S3 a declanșat litigiul împotriva Primăriei Generale (PMB), reprezentanții PMB, condusă de Gabriela Firea, au refuzat să prezinte dovezile care ar fi confirmat statutul de parc, declara recent actualul primar al Capitalei Nicușor Dan. Deși pentru un moment, Negoiță obținuse atunci o decizie favorabilă, aceasta a fost imediat atacată (cu reușită) de Primăria Generală. „Era o luptă între nașă și fin”, spune membrul GIC IOR-Titan Bogdan Stroe, adică între cel care ar fi avut dreptul să administreze terenul (S3) și cel care ar fi avut dreptul să-l ceară înapoi (PMB).
„Zece ani mai târziu, instanța a hotărât definitiv că terenul nu este parc — o decizie pe care, din păcate, noi nu o mai putem contesta”, spunea recent Nicușor Dan.
🌳 În timp ce bucureștenii continuau să tranziteze zona, îți mai dau un pic de context: Negoiță pierdea și pe alte fronturi în fața proprietarei Cocoru: într-un părculeț vecin IOR-ului (Constantin Brâncuși), pe care dânsa l-a primit la retrocedare, Primăria S3 pusese mobilier de joacă pentru copii. Cocoru a cerut chirie Primăriei S3, Negoiță a răspuns prin a-și lua, la propriu, jucăriile din parc și așa au început protestele cetățenilor din zonă – care din afară nu înțelegeau de ce primarul le dezmembrează parcul copiilor.
🌳 Dacă ne întoarcem la IOR, pe cele 12 hectare retrocedate, „se dorește” construirea unui parc de distracții, tip „Disney Mania”. Spun se dorește pentru că Maria Cocoru a decedat recent, și astăzi se caută moștenitorii pentru instanță. Însă dincolo de moștenitorii propriu-ziși, în spate este o rețea de administratori imobiliari puternici și influenți politic, după cum confirmă mai multe surse.
Cine poate contesta o retrocedare?
🎙️ Avocații lui Cocoru au scos în repetate rânduri în față excepția despre cine poate contesta o retrocedare, „și mai multe instanțe au marșat pe argumentul ăsta”, spune Bogdan Stroe, care a fost și consilier al Primăriei Generale din partea USR, între 2016-2020. „Nu este cel mai corect, din punctul meu de vedere, că un primar nu poate contesta o retrocedare. Un primar de sector care cere, în acest caz, Primăriei Generale — nu. Un cetățean - nu. Consilieri locali? Nici ei nu pot — Bogdan Stroe și Ana Ciceală știu asta din propria experiență, pe când erau amândoi consilieri la PMB.
Și dacă ești vecin, locuiești în cartier și tot nu ai dreptul să reprezinți cetățenii. E o contradicție în termeni, crede fostul consilier al PMB Bogdan Stroe. „Tu trebuie să aperi interesele celor care te-au votat, dar în fața instanței nu ai voie.
„Și atunci zic: Dar cine poate să conteste? Primarul nu poate, consilierul nu, primăria generală nu poate să conteste un act emis de instituția însăși”. Așa au ajuns mai mulți oameni, printre care și Bogdan Stroe, la concluzia că soluția stă în formarea unui grup civic (ONG în acte), care să poată intenta și duce un proces contra frontului Cocoru. Astfel că cetățenii cer astăzi în instanță anularea retrocedării.
🔔 „Pentru că sunt procese în care sunt acceptate ONG-urile, subliniază Stroe, ca apărători ai interesului public.” 🔔
Însă și de data asta, „calitatea procesorală” – altfel tradus și prin „cine sunteți voi, totuși, ca să ne dați pe noi în judecată?” – a fost ridicată, continuă Stroe – care speră ca grupul lor să treacă de excepția asta:
Are dreptul un ONG de mediu să anuleze retrocedarea unui parc?, argumentează avocații de pe partea cealaltă. „Noi credem că da”, spune Stroe — „urmează să aflăm ce cred și judecătorii”.
Prima înfățișare va avea loc pe finalul lui martie, iar Grupul Civic IOR-Titan știe că va fi o luptă pe termen lung.
Cum a început otrăvirea arborilor în timp ce terenul era disputat?
🔊 În 2020 începea mutilarea arborilor de pe cele 12 hectare – profitând de o modificare nefericită a Codului Silvic de la acea vreme, care înăsprea sancțiunile pentru infracțiunile silvice, dar cu aplicarea limitată în urban.
„Au început să otrăvească copacii, să îi găurească, să îi usuce, apoi să îi taie”, spune Bogdan Stroe. „Proprietarii au simțit că nu mai au răspunderea penală și planul a fost să defrișeze pas cu pas cele 12 hectare; o tactică – arborii se uscau, apoi le dădeau foc”, și așa vedeam la știri genericul „încă un incendiu de vegetație în IOR”.
🔊 Cetățenii s-au tot întrebat de ce arborii se usucă, până când au văzut găurile date la rădăcinile lor — totul este filmat și documentat, spune membrul GIC IOR-Titan. „Și au fost proteste la fiecare pas.”
Cât despre vinovați, nu au prins-o niciodată în flagrant pe doamna Cocoru, dar problema, spune Stroe, „e că poliția nu a prins niciun făptaș”:
Deci în toți anii ăștia, cu reclamații la toate instituțiile statului, la poliția locală, și la cea națională, la Garda de Mediu, – și la toate autoritățile care au un rol în protecția mediului și aplicarea legii în București, nicio instituție nu a reușit să prindă vreun făptaș; avem doar zeci de incendii cu autor necunoscut. (Bogdan Stroe)
👮🏻 Cât despre intervențiile autorităților în teren – Poliția susține că legea nu permite oprirea acestora, ci doar aplicarea unei amenzi de 25 de lei per arbore tăiat ilegal. Garda de Mediu nu intervine, invocând statutul de proprietate privată al terenului.
🌳 „Așa ne râdeau în față tot timpul”, spune Stroe, „25 lei pe copac — uite, ia 100 și mai tai 4 copaci — ne sfidau”. Au fost perioade și cu proteste săptămânale, cu interpelări la autorități, mers în ședințe locale, cu încercări de a rezolva situația.
Au cerut apoi un post de poliție locală permanentă în zonă, pentru că legea spune că și dacă ai proprietate privată, nu ai voie să tai arbori după bunul plac, fără avize. A fost dată hotărârea de consiliu local de la Sector 3 pentru asta, apoi nu a fost, pentru mult timp, aplicată (n.r. acum există postul).
„Degeaba ai hotărârea — primarul o aplică dacă vrea el.”
Legile pentru conservarea spațiului verde — o himeră când vine vorba de aplicare
📌 Ministerul Mediului a precizat că tăierile ilegale pot fi sancționate conform noului Cod Silvic — intrat în vigoare din ianuarie 2025. Acesta prevede sancțiuni mai aspre. Art. 140 spune că orice tăiere fără aviz din orașe e încadrată la infracțiune. De altfel, și art. 136 din același Cod prevede instituțiile competente care să constate infracțiunile. Dar asta, spune Ministerul Mediului, numai dacă zona este recunoscută oficial drept spațiu verde conform Legii nr. 24/2007, privind reglementarea spațiilor verzi din urban.
📌 Autoritățile locale nu sunt încă familiarizate nici cu noile prevederi ale Codului Silvic, iar din amenzile date de poliție pentru tăierile de arbori, multe sunt contestate apoi de proprietari (cu câștig de cauză). Mai mult, proprietarul terenului susține că suprafața este încadrată în categoria „curți-construcții” în cartea funciară, ceea ce face ca sancțiunile să fie și mai greu de aplicat. Pe scurt, cât timp încadrarea celor 12 hectare rămâne incertă, și aplicarea legilor menite să protejeze mediul e la fel de incertă.
🌳 Zona retrocedată a fost identificată și în Registrul Spațiilor Verzi (RSV) al Municipiului București ca "spațiu verde", ceea ce ai spune că e un argument valid și irefutabil și am încheiat povestea. Totuși, registrul nu a mai fost actualizat de peste un deceniu și nu are valoare juridică (nu a fost niciodată votat în Consiliu). În prezent, RSV are un rol strict consultativ. De ce nu ne ocupăm să refacem registrul verde? Pentru că și o nouă inventariere a spațiului verde bucureștean, cât a mai rămas, ar dura mulți ani, ar implica zeci de specialiști și ar costa multe milioane de euro – în timp ce prioritățile Capitalei sunt termoficarea și fluidizarea traficului.
Iar problema principală este tot de natură juridică:
O modificare a legii spațiilor verzi impune ca, odată ce un teren privat este inventariat în Registrul Spațiilor Verzi, primăria să-l exproprieze. Având în vedere numărul mare de parcuri retrocedate în București, dacă toate ar fi incluse în registru, primăria ar trebui să plătească multe miliarde de euro pentru exproprieri, într-un timp foarte scurt. Și n-avem.
Astfel, tăierile și incendierile au continuat cu sancțiuni limitate. Grupul civic aici a fost o pădure/ aici ar putea fi o pădure a raportat distrugerea a aproximativ 1.000 arbori în trei luni. 22 au fost doborâți, spre exemplu, într-o singură dimineață. Drujbele încă zgârie pe urechi și se simt inhalate în nări, spre metrou Titan, în încercarea muncitorilor de a tăia lemnul în bucățele, ca să-l scoată mai ușor din parc.
🟥 Primăria București a amendat proprietarii terenului cu 35 milioane de euro pentru distrugerea zonei, în 2024. „Am sesizat toate instituțiile statului și suntem hotărâți să recuperăm bucata retrocedată din parcul IOR”, declara primarul Capitalei Nicușor Dan. El sublinia că s-au înscris cu suma asta la masa credală (totalitatea datoriilor unei persoane fizice sau juridice în insolvență sau faliment, incluzând creanțele creditorilor și gestionată conform unei liste cu priorități). Deși este un proces de durată, edilul este optimist că vor reuși să răscumpere cu acești bani cele 12 hectare de spațiu verde pentru comunitate.
Pe unul dintre aceste hectare, proprietarul nu numai că a tăiat copacii, dar a şi luat stratul vegetal. Şi acolo am dat acea amendă de 35 de milioane de euro. Dacă proprietarul o să defrişeze spaţiul vegetal pe 10 hectare, o să îi dăm o amendă de 350 de milioane de euro, ca să fie un mesaj foarte clar pentru orice proprietar de spaţiu verde — că nu va construi într-un spaţiu verde”, a mai spus Nicuşor Dan.
🟥 Nicușor Dan spune și că situația de azi a Parcului IOR este încă un „exemplu elocvent al eșecului instituțiilor statului” prin faptul că în 2006 autoritățile au ingorat dovezile clare cum că era un spațiu verde vital pentru comunitate și „deschizând calea abuzurilor mafiei imobiliare”.
Terenul fiind încadrat la curți-construcții, oficial, ar avea valoare mai mare pentru că poți închiria spre exemplu, bucăți din el și obține chirii — cum se și întâmplă deja cu câteva afaceri din preajma gurii de metrou Titan — de cafea, patiserie, fast-food – care trebuie să plătească chirie proprietarilor pentru că au containerele-afaceri pe teren privat (proprietate delimitată de spațiul public printr-o dungă galbenă, ce se observă pe trotuar).
🧑🤝🧑 În lipsa unei implicări decisive sau a unor rezoluții imediate, comunitatea încearcă să preseze instituțiile și să mobilizeze cetățenii pentru a preveni distrugerea definitivă a acestei zone verzi. Pe scurt, acolo, în IOR, este o energie investiă constant de oameni.
Se fac 5 ani de eforturi pentru salvarea zonei verzi, spune Bogdan Stroe.
„Se fac 5 ani și de când au început să otrăvească arborii.”
„Avem și noi dreptul la un mediu curat, la aer curat. De când s-au tăiat arborii, calitatea aerului s-a înrăutățit mult, este mai poluat. Aici era un plămân al orașului. Mesajul nostru este că vom lupta oricât de mult ar dura ca aici să rămână parc.”
Ce soluții există astăzi pentru ca cetățenii să-și recapete parcul?
Sunt două variante. Ori se anulează retrocedarea — ceea ce GIC IOR-Titan încearcă să facă prin acest proces (care va fi maraton, nu sprint), fie Primăria Generală — care e proprietarul tuturor imobilelor publice — își asumă exproprierea acestor 12 hectare.
❗ Totul depinde și de amenda de 35 de milioane — dacă va fi validată de instanțe — este o sumă care ar putea ușura răscumpărarea parcului, în funcție de valoarea finală stabilită pentru teren.
🧑🤝🧑 Între timp, cele două grupuri principale își continuă luptele. GIC IOR-Titan concentrați pe instanță, aici a fost o pădure prin proteste în parc, audiențe (și proteste) la Ministerul Mediului și la alte instituții și prin impulsionarea cetățenilor să ceară socoteală pe articole din lege. „Trebuie să stăm pe capul lor”, spunea în portavoce Andreea David, unul dintre liderii grupului aici a fost o pădure, la protestul de pe 2 martie. Doar că ar fi bine să „fim mai mulți”, subliniază Stroe, care observă că la proteste vin câteva zeci de cetățeni, versus sutele de mii de locuitori pe care le are Sectorul 3 al Capitalei.
„Să îi punem la treabă pe decidenți, să memoreze legi, să fie obligați să răspundă”, striga Andreea în portavoce.
Protestul s-a terminat după o oră, cât primise aprobare, pe alte scandări:
„Nu beton și defrișare, vrem aer și soare”;
„Azi tăiați, mâine plătiți — fără aer cum trăiți?”.
PS: Ce poți face tu azi?
📣 Dacă ai amintiri sau poze cu parcul — zona retrocedată, poți trimite o mărturie la aiciarputeafiopadure@gmail.com; ajută la argumentări viitoare.
📣 Semnează petiția de mărire a amenzilor, pentru arborii tăiați fără avize.
📣 Fii cu ochii pe site-ul și pe canalele social media ale Primăriei Capitalei. În curând, administrația va propune spre dezbatere noul Plan Urbanistic General (PUG) pentru București. Este singurul document care ar putea conține și un plan de dezvoltare al zonei retrocedate din IOR. Puțin probabil — în contextul în care PMB vrea să recâștige acel teren și având în vedere că nu este rezolvată problema amenzii de 35 milioane de euro. Dar în scenariul în care Nicușor Dan avansează în cursa pentru președinție, nu știm ce abordare va avea orice viitor primar general. Astfel că să fii la curent cu PUG-ul orașului în care trăiești e un exercițiu bun oricând (și deja o nevoie), mai ales că se elaborează o dată la 10 ani și vine cu impact pentru următorii 10 ani (pe puțin).
Ca de obicei, bine documentat și scris. Sper că zona va redeveni o oază în viitorul cât mai apropiat.