Când ai lupi, pădurea crește
Lupul, cândva temut și vânat, este astăzi protejat, dar statutul său este din nou fragil.
Știu că suntem din nou preocupați de ce au mai făcut urșii, însă azi merg un pic contra curentului și-ți povestesc despre un alt animal mai puțin dezbătut în România, dar la fel de important în ecosistemul local și european.
E el, lupul, supranumit de cercetători și „sanitarul pădurii”, pentru că vânează animale slabe sau bolnave, și contribuie astfel la reglarea populațiilor de erbivore, prevenind boli și permițând pădurilor să crească.
Îți spun despre el astăzi pentru că protecția legală a lupilor în Europa este pe cale să fie relaxată, în urma presiunilor făcute de fermieri și decidenți politici îngrijorați de atacurile lupilor asupra animalelor domestice. Pe de altă parte, conservaționiștii susțin că alte soluții non-letale, precum gardurile electrice și câinii de pază ar trebui prioritizate în locul vânătorii, pentru a păstra armonie în natură, între specii.
Pe 3 decembrie 2024, Comitetul Permanent al Convenției de la Berna – un tratat internațional care protejează speciile de faună și floră sălbatică, din care fac parte mai multe state atât de pe alte continente, cât și din Europa – a aprobat o propunere de retrogradare a statutului lupului de la „strict protejat” (același statut ca al ursului) la „protejat”, permițând o gestionare mai flexibilă, inclusiv prin vânătoare controlată.
În paralel, în martie 2025, Comisia Europeană a propus modificarea Directivei Habitat (cea care dublează stricta protecție a lupilor, specificată în Convenției de la Berna) pentru a reduce nivelul de protecție al lupilor în întreaga Uniune.
România, unde trăiește una dintre cele mai mari populații de lupi din UE (aproximativ 3.000 de exemplare), rămâne în centrul dezbaterii. Deși protecția lupilor rămâne strictă la nivel național, modificările europene ar putea deschide calea pentru măsuri permisive de gestionare, cum au fost înaintate și în cazul ursului.
Pe măsură ce Europa reconfigurează strategiile de conservare, provocarea majoră rămâne găsirea unui echilibru între protejarea biodiversității și nevoile comunităților rurale.
Alături de Regizorul Mihai Gavril Dragolea am documentat pe larg ițele complicate țesute de oameni în jurul lupilor, pentru Scena9.
Poți porni și într-o călătorie vizuală alături de noi, pe urmele lupilor, prin documentarul de 23 de minute care a rezultat în urma deplasărilor noastre în teren. Video-ul este o explorare prin sălbăticia României, din care o să afli o sumedenie de chestii despre lupi, din inima pădurii. Textul vine să completeze prin contextul legal, vocile specialiștilor, importanța la scară europeană și globală a conservării speciei și soluțiile prin care poate fi mai bine și lupilor și fermierilor.
Până ajungi să citești articolul sau să vezi documentarul nostru, uite și:
10 Lucruri de știut despre lupi:
Lupii nu au fost reintroduși, ci au revenit natural în Europa în ultimii 30 de ani, prin dispersie și recolonizare, cu excepția cazurilor de translocare dintr-o țară într-alta, pentru a preveni izolarea genetică.
Lupii nu sunt periculoși pentru oameni: Nu au atacat mortal pe nimeni în ultimele decenii, iar întâlnirile fatale sunt extrem de rare. Se spune că sunt mai mari șansele să câștigi la loto decât să fii atacat de un lup.
Impactul minim al lupilor asupra animalelor domestice este foarte scăzut, iar pagubele sunt localizate în zonele unde nu sunt implementate măsuri de protecție. Pagube mai mari provoacă anual mistreții, după cum vei afla din articol.
Comportamentul lupilor: Lupii au tendința naturală de a vâna ungulate (la noi, căprioare și mistreți, în principiu). Asta pentru că le oferă hrană abundentă, iar vânătoarea în haită le permite să doboare animale mari, contribuind totodată la echilibrul ecosistemului.
Creșterea populațiilor de lupi: Lupi s-au înmulțitit semnificativ datorită protecției lor din ultimii zeci de ani, dar sunt încă departe de a atinge un statut ecologic favorabil. Plus că nu știm exact câți avem, ca și în cazul ursului. O numărătoare națională a lupului ar fi dificilă — ar implica străbaterea la pas a mii de kilometri prin Carpații României, de mai multe ori (dar avem niște numere concentrate pe anumite zone, din care putem trage unele concluzii generale despre comportamentul lor).
Măsuri eficiente pentru protecția animalelor: În UE (și nu numai) există deja soluții care funcționează precum garduri electrice și câini de pază, susținute de Uniunea Europeană pentru a preveni pagubele cauzate de lupi. Investițiile în aceste măsuri pot asigura coexistența între oameni și lupi.
Vânătoarea nu rezolvă conflictele: Vânătoarea nu este o soluție eficientă și poate chiar agrava problema, pentru că în momentul în care omori un lup dintr-o haită anume și spargi familia, crești riscurile ca membrii rămași, „jucând” în minus, să devină debusolați și să-și croiască drum mai aproape de turme, de pradă.
Flexibilitatea statelor membre: Țările UE pot lua deja măsuri flexibile pentru a gestiona conflictele cu lupii, inclusiv prin derogări de la protecția strictă (adică omorârea unor exemplare), dar doar în condiții specifice, în care autoritățile și localnicii dovedesc că acele animale produceau pagube.
Sprijinul public pentru protejarea lupilor: Majoritatea locuitorilor din zonele rurale ale UE susțin protejarea lupilor, cu 68% dintre europeni favorizând un statut strict de protecție pentru aceștia. Ciobanii, cel puțin la noi, au vorba că „un tribut” trebuie să plătească naturii, pe post de chirie. Tributul se transformă uneori în 1-2 oi mâncate de lup.
Beneficiile lupilor pentru comunități locale: Lupii pot stimula ecoturismul, contribuind la dezvoltarea economică a zonelor rurale, cum este cazul Spaniei, sau al Parcului Național Yellowstone, din SUA, unde oamenii plătesc ca să se plimbe pe cărări pe care se perindă și lupii.
*Surse: aici (WWF), aici (Wolf Life), și aici (UE).
Sper că te-am făcut curio(a)s(ă) pentru lectura și vizionarea de pe Scena9. Pe curând!
Dacă avem lupi înseamnă că mai avem păduri! Să omori animalele pădurilor e o cruzime !
Legat de problema urșilor... pe vremuri padurarii puneau în păduri hrană pentru animale, porumb, fructe pt urși, fân pentru cerbi, căprioare.
De ce s-a renunțat la o așa actiune, tocmai în zilele noastre când în păduri urșii nu găsesc nimic de mâncare.Ce să mănânce ?
Mai ales că au
"uitat" să hiberneze...iernile nu mai sunt că altădată!
Vara , hrana lor fructe, ciuperci se culege fără măsură , pădurile se taie, se construiesc hoteluri, case în locul lor.
Împușcarea lor?Au impuscat o ursoaică și au lasat puii singuri!!
Asta să fie soluția?
Suntem o țară unde mai avem ceva păduri, animale, care țară se poate lauda cu așa ceva ?