Ce învățăm când vrem să protejăm spațiile verzi din orașe? (+o invitație)

Salut, în ediția de azi te invit să ne vedem pe viu săptămâna viitoare, apoi te las cu câteva gânduri de la oameni care încearcă să protejeze natura din orașe.

Feb 01, 2025

Ne vedem în București pe 5 februarie de la 19:00, pentru un dialog despre conservarea naturii!

🐻 Vă povesteam în ediția trecută că am colaborat cu regizorul Mihai Dragolea la o serie de scrisori subiective despre conservarea naturii și relația complicată pe care o aveam cu ea în cel mai recent număr al Scena9. Acum hai să ne și vedem!

Pe 5 februarie, de la 19:00, te invităm – eu și Mihai (pe care-l mai poți descoperi pe-aici) – la Rezidența9, în București, la o conversație despre natura pe care o împărțim cu sălbăticia – și despre felul în care ne place să credem că noi, oamenii, suntem în vârful lanțului trofic.

🐺 Vom vorbi despre echilibrul fragil dintre om și sălbăticie, despre fricile și prejudecățile care au transformat carnivorele în dușmani, dar și despre ce se întâmplă cu pădurea dacă ele dispar. E o ocazie să avem un dialog despre diferitele perspective pe care le avem asupra naturii astăzi și despre cum vede fiecare că poate fi micșorată prăpastia dintre activismu, cercetarea de mediu și realitățile din teren.

(Eveniment gratuit, în măsura în care-om încăpea cu toții).

Noi, într-o zi de aprile prea călduroasă, așteptând să vedem un râs la Centrul de reabilitare a faunei sălbatice al Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB)

BONUS: 5 lucruri despre urși

🐻 Pentru că mă atrage tot mai tare o formă de jurnalism care implică povești spuse mai direct către un public, toamna trecută am vorbit despre relația noastră complicată cu urșii pe o scenă, în Brașov, în cadrul seriei de spectacole live Oamenii Dreptății.

🐻 A fost minunat să pot continua discuțiile cu oamenii, la un vin, după spectacol. Însă ce-a ieșit puteți urmări în înregistrarea de aici. (Îi mulțumesc lui Cristi pentru editare!)

Pe miercuri!

Gânduri de la cei care vor să protejeze natura din orașe

În București, tot mai mulți oameni își dedică timpul pentru a îmbunătăți comunitățile în care trăiesc, în special prin renovarea scărilor de bloc și amenajarea grădinilor din jur.

Ei se organizează în grupuri civice care sunt tot mai importante pentru viitorul orașului, întrucât probleme de mediu precum calitatea aerului, managementul deșeurilor și lipsa spațiilor verzi afectează tot mai mulți locuitori.

Deși peste 50% dintre bucureșteni sunt nemulțumiți de starea mediului, mai puțin de un sfert se implică activ în rezolvarea problemelor, conform unui sondaj realizat de CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, la inițiativa Fundației Comunitare București (FCB), ca parte a programului În ZONA TA.

Proiectul În ZONA TA este dezvoltat de Platforma de mediu pentru București, inițiată de FCB. Prin acesta, 750.000 de euro sunt investiți, în decurs de doi ani, în proiecte civice pentru rezolvarea unor probleme de mediu din comunitate.

Despre unele dintre primele zece proiecte câștigătoare, care includ amenajarea grădinilor de bloc, panouri solare, parcări pentru biciclete și spații de colectare separată, am scris pe finalul anului trecut pentru Panorama.

Mai jos îți las o parte dintre gândurile oamenilor implicați în aceste inițiative, în vocile lor. O serie de lecții învățate după mai multă sau mai puțin vreme de lucru cu vecini, cu autorități locale și alte instituții.

Cătălina Bolozan, mediator cultural și inițiatoarea proiectului „Grădina Comunitară, de la Muzeul Național al Hărților”

🖼️ La evenimentul de deschidere al grădinii comunitare de la Muzeul Hărților, fusese dată o atenționare de ciclon; ne așteptam la vreo 10 oameni și au venit 40! Unii povesteau cum n-au avut niciodată o grădină, dar au crescut un ficus timp de 12 ani. În ciuda atenționării de ciclon, nimeni nu voia să plece.

Foto de: Club Clorofila, de la una dintre sesiunile de grădinărit comunitar, de la Muzeul Hărților.

🏞️ Am lucrat mult în muzee și în artă, atât în țară, cât și la Londra. După pandemie, am observat cum unele au început să înglobeze grădinile în oferta lor culturală, reflectând nevoile comunității. Unele chiar și-au schimbat numele, cum e cazul Horniman Museum, care a devenit Horniman Museum and Gardens. Este un spațiu activ, la intersecția dintre ecologie, comunitate și artă.

🌿 Am crescut cu ideea că grădinile instituțiilor publice sunt deschise tuturor și că sunt pline de oameni la prânz. În București, am simțit mereu că spațiile verzi ale instituțiilor publice sunt complet nefolosite, ceea ce mi se pare absurd. Îmi doresc să-i fac pe oameni (prin proiecte viitoare) să înțeleagă că aceste spații le aparțin. Sunt aici pentru a deservi comunitatea, în toată diversitatea ei.

🧑‍🤝‍🧑 Cred că schimbările nu vin de pe o zi pe alta. Noi, ca generație, nu avem răbdare, și trebuie să ne cultivăm această răbdare. Am învățat asta și de la grupul civic din Drumul Taberei, care a transformat cinematograful Favorit într-un spațiu cultural, după o muncă de 10 ani. E un proces lung, dar asta e realitatea.

🏞️ Mă interesează să transmit intersecția asta dintre natură, ecologie și sănătate – mai ales sănătatea mentală. Cred că multe inițiative de mediu nu sunt încă interiorizate de oameni, pentru că nu înțelegem pe deplin cum ne aduce beneficii. Chiar dacă apreciezi estetic un spațiu verde, nu ai văzut cum poate fi planificat de instituții, cu adevărat, pentru comunitate. Dacă oamenii se simt invitați (prin planul peisagistic, spre exemplu), încep să participe activ, iar lucrurile astea trebuie comunicate mai clar și cu intenție. Intersecția asta dintre natură și sănătate e locul unde se produc schimbările.

Bogdan Mihalache, peisagist, parte din proiectul Bucureștii Verzi și Noi, inițiat de Grupul de Inițiativă Spații Verzi Sănătoase

🌳 Am spus să începem prin a da mai departe bune practici, pentru că ne-am săturat de câte practici nesănătoase vedem promovate de câte autoritățile care ar trebui să gestioneze spațiul verde.

🌳 Lucrăm la un ghid simplificat, accesibil tuturor, inclusiv muncitorilor nespecializați, pentru a clarifica standardele și practica întreținerea spațiilor verzi. Scopul este să creăm un punct comun de referință pentru toți. Astăzi, fiecare sector își face regulile „după capul lui” fără o bază de date concretă. Ne dăm seama că e și o dificultate de comunicare. Muncitorul știe că trebuie să facă ceva, ăla de la birou știe altceva și nu există un element comun care să fie respectat de toată lumea.

🌿 Există acel registru verde care din 2011 ne zice că avem mult spațiu verde pe cap de locuitor, dar de fapt e foarte puțin. Avem o normă de 26% de metri pătrați pe cap de locuitor și noi de fapt avem vreo 9 metri pătrați de om.

🌿 În primul rând trebuie să afli ce ai ca să știi ce gestionezi. Multe din elementele trecute în 2011 nu se mai regăsesc în prezent, plus că nu există informație despre starea lor de sănătate a lor. Un registru verde ar trebui să includă mai multe informații despre spațiul verde, inclusiv ce ai la baza arborelui. Să știi că ai o diversitate de plante pe un sol sau este un sol nud sau acoperit cu gazon. Pentru că fiecare tip de sol oferă și o permeabilitate diferită, dar și ecobeneficii.

🌲 Au mai fost tentative de inventariere, dar nu există centralizare. Nu s-a concretizat și sub formă de achiziții și de făcut un plan. Responsabilitatea, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie la Primăria Capitalei, în colaborare cu toate sectoarele, cu Administrațiile Domeniului Public (ADP-uri) și cu Administratia Lacuri Parcuri și Agrement (ALPAB) — care e și el subdimensionat.

🌲 De fapt, nu avem suficienți specialiști. Nu poți în trei oameni oameni care oricum au treabă și la birou, să duci munca de teren a tuturor spațiilor verzi. E sisific. Eu am făcut inventarierea la Parcul Natural Văcărești doar pe arbori în vreo 16 luni — e foarte mult. Mai sunt inițiative ale Asociației Peisagistilor din România (ASOP), care vor sa arate cum se face un registru verde cap-coadă (un exemplu este inventariera arborilor din Parcul Cișmigiu).

🌲 Da, spațiul verde este trecut acolo unde lucrăm noi (n.r. zona Bazilescu, sector 1), asta era funcția inițială a terenului, dar acum este completat cu beton și pavele cu nisip. Toate informațiile astea trebuie să le extragim de la cei care au lucrat înainte acolo, care mai știu ce lucruri s-au făcut, ori cu toate schimbările administrative din capitală din ultimii 10 ani nu mai știe nimeni ce a fost înainte, mai ales când multe proiecte s-au făcut „fără proiect”.

🍂 ADP-urile promovează adesea soluții precum folosirea suflantei și umplerea sacilor de plastic cu frunze, în loc să adopte metode care implică mai puține intervenții și costuri reduse. În mentalul colectiv încă este ideea că dacă se strâng frunzele, înseamnă că totul este îngrijit, iar dacă nu se face acest lucru, administrația locală nu-și face treaba.

🍂 De ce e important să lăsăm frunzele pe jos?
Pentru că ele reprezintă hrana arborilor respectivi. Plantele, în special cele lemnoase, cum sunt arborii și arbuștii, își culeg frunzele cu un scop. Așa s-au dezvoltat ele. Scopul nu a fost neapărat să se încarce cu materialul rămas, dar aceste frunze conțin o grămadă de zaharuri și glucoză necesare arborelui, mai ales în perioade stresante, când acesta are nevoie de mult mai multă energie ca să-și facă frunze noi, flori și așa mai departe.

🍂 Materialul care rămâne peste iarnă, poate umezit de zăpadă sau de ploi, se descompune și hrănește microfauna din sol. Aici intervine o întreagă lume de bacterii și de organisme care sunt benefice solului și care contribuie la sănătatea lui. Dacă iei frunzele, ele nu mai sunt în aceeași varietate ca înainte. Solul „moare” și susțină mai greu arborii în timpul iernii, plus că dacă strângem frunzele, mai și tasăm solul. Cel mai bun exemplu este pădurea, unde nu strânge nimeni frunzele de la baza arborilor, și cu toate acestea, ei se descurcă chiar mai bine decât în alte zone.

🌿 Arborii din oraș vin, oricum, cu un pachet mai mare de stres comparativ cu cei care cresc natural. Nu sunt făcuți să se adapteze la viața din oraș. Toate vibrațiile din sol pe care le simt prin rădăcini, tot stresul și poluarea sunt peste puterea lor, iar intervențiile pe care le mai facem noi nu ajută. Trebuie să-i lăsăm să se dezvolte cum știu ei mai bine, cu intervenții minime, care, bineînțeles, să nu ne afecteze pe noi.

Monica, Alina și Laura, membrele grupului civic Acasă la Unirii

🏡 În zona Unirii multe apartamente sunt închiriate sau transformate în firme, ceea ce dezumanizează spațiul. Oamenii sunt obișnuiți să fie funcționali: vin acasă, pleacă la muncă, fără să interacționeze. Mulți nici nu văd locul acesta ca pe un spațiu pe termen lung, nici nu știi pe cine să saluți în lift, dacă e un vecin sau cineva venit la un notar ori în Airbnb. Noi pornim de la faptul că în bloc majoritatea oamenilor nu se cunosc. De-asta simțim nevoia să construim o comunitate.

🌲 Suntem la început cu ideea de a forma un grup de inițiativă. Mulți spun ce bine sună, dar nu am timp. dar faceți voi. O vecină chiar s-a opus ideii de a crea o terasă pe acoperișul uneia dintre scări. Locuiește imediat sub terasă, se teme de infiltrații și nu are încredere că plantele or să reziste. Noi am avut evaluarea unui inginer structurist și un plan gândit de o peisagistă pentru ce fel de plante ar putea să reziste și în ce condiții. Dar pe dânsa nu a mișcat-o nimic. Durează să „miști” oamenii.

🏡 Am zis, OK, noi mergem înainte și poate îi câștigăm pe parcurs în ce facem noi. De multe ori ce am văzut nu a fost neapărat că „nu vrem”, dar fie faceți voi ăștia tinerii că noi nu mai putem, fie pur și simplu o reticență de tipul „ălora ce le iese”? La o întâlnire cu alți colegi de proiect, cineva a sugerat că pentru reușită e important să alternăm munca la bloc cu activități de distracție – să ne uităm la un film sau să socializăm ușor, ca să ne cunoaștem mai bine. (Apoi să-i chemăm la muncă).