[Scrisoare de la COP27 #7] Negocieri europene și o vedere de pe munte
Până pe 18 noiembrie ne citim din Egipt, de la #COP27 - conferință anuală la care se dezbat felurile în care putem combate schimbările climatice. Astăzi un pic despre negocierile europene.
Simon Stiel, secretarul executiv al Națiunilor Unite, spune că sunt state care încearcă să pună bețe în roate în munca de la COP27. „Sunt prea multe probleme nerezolvate”, a avertizat el, sugerând un „ambuteiaj” și indicând că întâlnirile sunt sortite eșecului, că pun în pericol rezoluțiile pentru ținta de 1.5 1.5°C (de ce contează așa mult acest 1,5 până la final de secol explică și BBC aici).
Dar e un sentiment general că președinția COP27 din Egipt se chinuie în moderarea discuțiilor să găsească un echilibru între săraci și bogați, deci că vor fi negocieri ca gradele Celsius să fie îmblânzite în acord.
Mai aproape de noi, Uniunea Europeană a făcut ceva progrese în reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră. Din 1990, emisiile din UE au scăzut cu 34%, mai jos decât ale unor țări precum Brazilia sau Indonezia. Țintele noastre implică astăzi să scădem emisiile astea cu cel puțin 55% până în 2030.
Anul acesta, EU a avut treabă să actualizeze legislația climatică și de energie pentru membri, prin pachetul Fit for 55, planul pentru o tranziție justă (și negociat între statele membre, Comisia Europeană și Parlamentul European).
După prima săptămână de COP27, Uniunea a reușit să finalizeze două documente importante. Primul este regulamentul pentru Land Use, Land Use Change and Forestry (LULUCF), un inventar al emisiilor de gaz și al eliminării lor ce țin de activitatea umană, de folosirea unui teren, sau de activități forestiere. Deși vine să îmbunătățească documentele vechi, rămân lacune care pot permite statelor să arate bine doar pe hârtie.
S-au încheiat negocierile și pe Regulamentul de Effort Sharing, documentul care stabilește ținte naționale pentru reducerea emisiilor până în 2030 din sectoare ce țin de clădiri, feroviar, industrii mici și centrale, agricultură și deșeuri. Și aici, concluziile mari lasă loc de flexibilități, în loc să constrângă la reduceri de emisii.
La cele două se adaugă și reforma Emissions Trading System, care vine să combată schimbările climatice și care are rolul să reduce emisiile gazelor cu efect de seră la costuri rentabile. Unele estimări arată că aceste reglementări ne pot pune, împreună, pe drumul spre o reducere de 57% în emisii, dar specialiștii spun că nu e suficient și că negocierile au tot fost dezamăgitoare – pentru cât de off track suntem de la ținta de 1.5°C.
Se vor negocia ușoare creșteri ale NDC-urilor statelor membre aici (contribuțiile naționale). Ca și-n cazul președinției COP, negocierile UE încearcă să împace mai multe state conservatoare pe de-o parte și sectorul privat pe de alta.
În același timp, statele vunerabile au insistat și prin Climate Vulnerable Forum că vor să vadă niște angajamente clare care să le țină sub 1.5°C, până la final de săptămână.
Dar ceasul ticăie, miniștrii au început să vină în Sharm El Sheikh ca să vadă ce-au făcut delegațiile lor și să progreseze eficient în partea a doua a discuțiilor, unde se pun de acord pe dezbaterile de săptămâna trecută.
Pe scurt, trebuie să ajungă cu toții la o înțelegere care să intersecteze cererile statelor sărace și expuse riscurilor, care cer fonduri pentru daune în primul rând, dar care să evite un limbaj „riscant” pentru SUA și UE — puteri care oricum vorbesc despre o „decizie finală” pe partea asta în 2024. Din nou, nu uitați că puteți lua pulsul progreselor de la negocieri în acest „jurnal” al UNFCC.
Vedere de pe Muntele Sinai
Doar nu credeați că plec din Egipt fără să mă cațăr pe un munte, după ce salivez la ei din autobuz, zilnic. Se pare că sunt singura de aici care nu s-a gândit să-și rezerve câteva zile de turist post COP27, așa că am înghesuit o tură de seară/ răsărit în weekend, pe muntele Sinai, care ajunge la aproape 2.300 metri. Pe lângă partea romantică de răsărit, turele sunt gândite așa foarte practic. Pentru că ziua este insuportabil să urci prin canicula asta, toți ghizii le plănuiesc seara. Frate, sunt peste 30 de grade pe-aici pe puțin, zilnic, tot anul. Plus că lumina stelelor și a ce a mai rămas din lună au fost de mare ajutor.
Traseul are o potecă prietenoasă, lată printre stâncile impunătoare ale muntelui și durează vreo trei ore până-n vârf. Nu e nevoie să cari mâncare, pentru că pe drum sunt tot felul de mici refugii din lemn și piatră unde ești servit cu cafea și batoane de ciocolată, unde ești invitat să te odihnești pe preșurile lor colorate, printre multele pisici.
Tot pe drum, dacă obosești, poți să iei un „taxi” local, adică o cămilă (dar chiar strigă „taxi, taxi?”). Beduinii te așteaptă cu ele parcate la fiecare curbă. (nu, nu am apelat, dragele de ele). Înainte de drum, cum te dai jos din mașină, o să fii întâmpinat de copiii și tineriii beduini care locuiesc acolo și care vor încerca să-ți vândă poncho-uri și mănuși, ca să fii bine înfofolit când ajungi sus în vârf.
Am sfârșit și eu prin a cumpăra unul, nu pentru că n-aș fi avut haine de frig la mine, ci pentru că am apucat să mă uit în ochii băiatului care le vindea (și m-am bucurat că a fost folositor altui coleg care avea tricoul ud de pe urcare). Desigur, scrie pe el „Egypt Mount Sinai”, ca să nu zic că n-am fost turistă până la capăt. Dar sunt mândră de mine că am mai învățat să insist și eu în mici negocieri, că nu cedez la primul preț.
Turul l-am rezervat prin Viator și m-am bucurat că am fost într-un grup de 15 (unde mare parte erau oameni de la conferință, ce chestie). Pe lângă ghidul organizator, am fost însoțiți acolo și de ghid beduin (nu ai cum să urci fără unul de-al lor, e teritoriul lor, așa sunt înțelegerile).
După ce-am fost controlați în rucsac și-am pornit la drum, am aflat de la o tipă din SUA că există un grup de whatsapp pentru femei singure la COP27, ca să iasă în oraș împreună și să împartă cine și taxiuri – poate fi agasantă și partea asta (bărbații sunt foarte direcți din primele cinci minute că they want to be your boyfriend), dacă ești singură la o masă sau oriunde, așa că m-am bucurat, am dat join, much needed!
Altfel, răsăritul ca răsărit, râuri de lumină blândă în Golden Hour pe bune, au curs cum nici nu știam că am nevoie, cum a curs și cafeaua fierbinte servită de beduini.
🚌 Partener de drum la COP27 îmi e BRD – Groupe Société Générale. Găsești updates de aici și pe pagina lor de Linkedin, în cadrul proiectului
BRD Climate Change Insider.🚌