Băile de pădure și mocirla de la final
Băile de pădure, forest bathing sau, în original, shinrin-yoku, sunt un concept japonez care te îndeamnă să înmagazinezi toată experiența din jurul tău când ești într-o pădure. Cu toate simțurile. Să miroși flori, să simți vântul cum îți flutură genele, să auzi triluri de păsări, să guști o frăguță. Să fii prezent în propria-ți experiență, cum rar mi se pare că mai putem fi, printre notificări, chaturi de grup, zoomuri, știri despre pandemii sau războaie.
Ultimii doi ani nu au fost cei mai ușori, și e previzibil că nici al treilea, cireașa de pe primii doi, nu se lasă mai prejos. În contextul ăsta, mi se pare de aur conceptul, dar și faptul că japonezii l-au introdus, ca o meditație mobilă printre arbori, în programul lor național de sănătate. Iar pe măsură ce locuitorilor li s-a recomandat să treacă prin „băi de pădure”, statul a comandat în paralel studii privind beneficiile de care se bucură oamenii care petrec timp în natură.
Cercetările acestea au arătat că, în timp, (și) datorită sesiunilor de băi de pădure, funcțiile cardiovasculare, neuroendocrine, metabolice sau imunitare s-au îmbunătățit. Concret, hormonii asociați stresului au rămas la un nivel scăzut chiar și la o lună după o baie de pădure. Starea emoțională a oamenilor s-a îmbunătățit și pădurile au atenuat stări de anxietate și depresii.
Practica japoneză e doar un reminder că, dincolo de 10.000 de pași făcuți într-o pădure și inventariați într-un ceas, ar fi fain să încercăm și practica conștientă și contemplativă a cufundării sinelui în ce vede, aude, miroase sau atinge într-o pădure sau în orice mediu natural. Poți să intri în profunzimea conceptului și citind cartea Your guide to forest bathing.
Mie una mi-e clar că primăvara asta o să avem nevoie (și) de mai multe băi de pădure, pentru că, dacă noi nu avem grijă de noi, o să continuăm să pretindem în toate contextele sociale că suntem bine și că putem avea grijă de alții, până când n-o să mai putem. Ceva ce încerc să-mi amintesc și eu zilnic.
Natura te va ajuta să fii mai limpede și să te centrezi când vor începe toate notificările să sune. Sau să le ignori cinstit când ai nevoie.
Uite câteva gânduri pentru mai mult zen pe viitor:
🌲 Nu e nevoie să mergi în cele mai îndepărtate locuri ca să poți vorbi de o ieșire în natură. Caută grădinile botanice. Eu am redescoperit-o toamna trecută pe cea din București, după mulți ani, și mi-a plăcut să mă pierd ore în șir citind etichete de arbori și plante. La locuri apropiate pot intra și zone naturale din preajma orașelor. Parcul Văcărești sau pădurea Băneasa în București, muntele Cozla în Piatra Neamț, Tâmpa în Brașov.
🌲 Explorează, explorează. Dacă ajungi într-un loc nou, cu un deal nou, vezi cum arată lumea de pe el sau unde duc cărările din jur.
🌲 Când reușești să ieși din oraș și cauți o conexiune, o baie de pădure sau mai multe, recomand să-ți iei cel puțin două zile. Traficul dus-întors poate stoarce entuziasmul căpătat în trei ore în pădure. Dă-ți timp și îmbăiază-te cum trebuie.
🌲 Încearcă să lași telefonul pe modul avion sau să închizi netul, dacă nu aștepți mesaje urgente. E din ce în ce mai greu, știu, dar fii acolo. Poze poți posta și după.
🌲 Dacă pleci pe contemplat și pe imersiune, cum ne-am înțeles, și nu pe performanță sportivă, alege un traseu de numai câțiva kilometri, ca să te poți opri des. Să poți da zoom in pe o scoarță de arbore, pe o gaură în pământ sau pe un miros. Să poți descrie la întoarcere pădurea, muntele, cerul unei persoane care nu aude, nu miroase și nu distinge culori.
🌲 Nu căuta să bifezi obiective și adaptează-te felului în care se așază și ziua, și seara. Când am făcut un circuit mai scurt decât plănuisem inițial, m-am bucurat de zăpadă ca un copil, de crestele din jur, de sunetul ăla scârțâind al bocancilor care se chinuie să iasă din zăpadă și pe care mi-a plăcut la nebunie să mă concentrez. Vârfurile pe care calc sunt un bonus binevenit, dar nu trăiesc doar ca să le urc, sunt OK cu întoarcerile din drum și mă bucur de el oricum ar fi. Natura te învață să fii în moment, oricum te-ar prinde.
🌳Pentru idei de drumeții pentru toate nivelurile și tipurile de băi dorite, ai oricând blogul Alexandrei.
🌳 Îmi poți scrie oricând cu întrebări despre păduri, munți, trasee, echipament sau altele mai filosofice.
*PS: Fragmentul a apărut inițial în Concentrat.
1,5 grade C, mai mult sau mai puțin
Poate ai aflat deja că a mai ieșit în lume o a treia și ultima parte a deja vestitului raport IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change). Raporturile astea sunt importante și pentru că le vedem odată la 6-8 ani, se întind pe mii de pagini și aduc dovezi și context pentru cele mai importante decizii pe care guvernanții trebuie să le ia în deceniul următor (pe puțin). A treia parte vine să sublinieze ce trebuie să facem ca să nu depășim temperatura de 1.5 grade C față de nivelul preindustrial, cea mai ambițioasă țintă globală legată de mediu.
Tehnic, am putea să ajungem la ținta de sub 1,5
A treia parte vine cu soluții ca umanitatea să reducă poluarea cu carbon și să evite un colaps climatic. E plauzibil să vorbim despre asta, a spus Oliver Geden, unul dintre autorii noului raport IPCC, pentru The Atlantic, „dar nu e plauzibil să spunem că știind ce știm astăzi, n-o să depășim (temperatura)”.
E totuși posibil să îndeplinim condițiile pentru a ne înscrie pe traiectoria ce ne duce la limitarea, la sfârșitul acestui secol, a creșterii temperaturii medii globale până la 1,5°C față de nivelul preindustrial, scrie cercetătoarea Roxana Bojariu.
„Prima condiție este să atingem nivelul de emisii maxime până la sfârșitul anului 2025, după care să urmeze reduceri semnificative ale emisiilor în anii și deceniile ce vin. Fără o consolidare a politicilor dincolo de cele care sunt implementate până la sfârșitul anului 2020, se anticipează că emisiile de GES (gaze cu efect de seră) vor crește și în perioada de după 2025, ducând la o încălzire globală medie de 3,2 [2,2 până la 3,5] °C, până în 2100.”
Îngrijorările cercetătorilor nu sunt în jurul fezabilității, ci mai degrabă despre voința politică și capacitatea instituțională. Pentru că raportul mai arată că dincolo de tehnicalitățile care pot fi îndeplinite, e nevoie, practic, pentru o astfel de tranziție, de o reformă a mindset-ului instituțional, ca întreg, una fără precedent.
Cum am ajuns să ne învârtim în jurul a 1.5 grade C?
În 2015, în timpul negocierilor pentru Acordul de la Paris, țările participante s-au pus de acord să își investească eforturile pentru a menține temperatura sub 2 grade C, dar cu ambiții pentru sub 1.5 grade. Pactul de atunci transmitea către IPCC să scrie un raport în jurul acestui țel.
Recunoașterea nevoii țelului sub 1.5 grade C a fost, în sine, o victorie, mai ales pentru state mici, vulnerabile, insule care de-a lungul anilor au strigat pentru politici climatice mai agresive din cauză că nivelul crescut al mărilor ar putea să le șteargă de pe planetă.
Zis și făcut, trei ani mai târziu IPCC a publicat un raport detaliat care documenta foametea, secetele și dezastrele naturale care ar putea veni la pachet cu o încălzire mai mare de 1,5 grade.
Raportul din 2018, recunoștea că e puțin probabil ca umanitatea să mențină temperaturile sub acest indicator pentru restul secolului XXI. Dar majoritatea scenariilor imaginau o lume în care se depășește acest prag, apoi umanitatea ar aduce înapoi în linie temperaturile prin reducerea cantităților de dioxid de carbon din atmosferă până în 2050.
Așa a început un nou val de îngrijorare climatică. Greta Thunberg și protestele, obligațiile companiilor către sustenabilitate, Green Deal; au fost toate posibile și datorită raportului IPCC care în 2018 a șocat, pentru că venea să sublinieze cum pentru a evita colapsul climatic, lumea are nevoie, printre altele, să își înlocuiască sistemul energetic într-un ritm alert.
Meeting the deadline ar implica să scoatem din joc cărbunele, petrolul, gazul natural înainte să-i vină termenul. Iar dacă vreți să înțelegeți de ce tranziția energetică e atât de complicată, ajută articolul ăsta.
În timp ce tot amânăm taskul reducerii emisiilor, cantitatea de carbon care trebuie înlăturată crește. Însă în același timp, să nu uităm cât s-a schimbat structura politicilor internaționale de la raportul din 2018. Invazia Rusiei în Ucraina a fragmentat cooperarea economică internațională în feluri care n-ar fi putut fi prevăzute acum patru ani.
Vă las cu ce a spus într-un interviu Peter Erickson, directorul programului pentru climă al Institutului de Mediu din Stockholm:
1.5 grade C ori nimic nu e o rețetă pentru succes, sau egalitate, sau pentru a reduce, sincer, cel mai rău impact al schimbărilor climatice. Și poate e o picătură care umple paharul, dar știi, sunt grupuri întregi care își fac strategiile în jurul acestei ținte. E o conversație dureroasă. Tot pare că trebuie să facem tot ce putem. Dar să ne concentrăm pe acest unic scop al 1.5 grade Celsius în toate strategiile, asta ar putea fi problematic.
Și dacă nu te-ai săturat să citești despre IPCC, aici ai și un Q&A în profunzime despre greutatea ultimului raport și cu definițiile definițiilor.
CLIMATE SCIENCE 101 de la Covering Climate Now
Iar dacă și tu simți nevoia să-ți mai împrospătezi (sau să-ți sedimentezi) cunoștințele despre schimbări climatice, fii fără grijă, căci sunt mai multe ghiduri faine „pe piață”.
Unul de încredere vine de la Covering Climate Now, o platformă care dă voce mai multor redacții ale lumii (de la agenții de presă la reviste sau TV) ca să poată spună povestea schimbărilor climatice din mai multe unghiuri. Pentru că, spun ei, the story needs everyone și journalism should reflect what the science says. Iar schimbările climatice nu sunt o poveste de sine stătătoare, ci sunt un filtru pentru tot ce trăim.
Iată, așadar, un istoric al schimbărilor climatice explicat de o cercetătoare pentru orice începător. Articolul răspunde la dileme precum „diferențele dintre climă și vreme”, sau „de ce încălzirea globală diferă de schimbări climatice”.
Pe scurt pentru ultima, încălzirea globală se referă la perioada mai recentă de pe Pământ, când temperaturile au început să crească după 1800, ca urmare a Revoluției Industriale.
Termenul schimbare climatică încapsulează încălzirea globală, dar se uită și la schimbările mai mari care se întâmplă la nivel planetar, ca rezultat al încălzirii globale: nivelul crescut al mărilor, glaciari care se topesc, evenimente meteo extreme precum valurile de căldură, schimbări în perioadele de înflorire a plantelor.
PS: Din 1900, planeta s-a încălzit cu mai bine de 1 grad Celsius. Fiecare dintre ultimele cinci decenii a fost, succesiv, mai cald decât deceniul dinainte. Mai multe despre de ce creșterea temperaturii din ultimele două secole este fără precedent poți citi și în acest articol al cercetătoarei în paleoclimatologie și climatologie istorică Aritina Haliuc.
Climatul zilei
🍃 A început un nou sezon de împăduriri, adică de plantat arbori în mai multe zone ale țării. România plantează pentru mâine este un proiect care și-a propus să împădurească 300 de hectare cu ajutorul a șase ONG-uri. Dacă te gândești să plantezi primăvara asta, urmărește site-urile și rețelele de socializare ale: Plantăm Fapte Bune în România, Mai Mult Verde, Viitor Plus, Act for Tomorrow, Parcul Natural Văcărești și Pădurea Copiilor. Pregătește-te cu haine în straturi, bocanci sau cizme de cauciuc și tasează pământul din jurul rădăcinii acoperite în întregime.
🍃 Incendiu de vegetație în Parcul Văcărești. Pe 5 aprilie a ars o zonă de stuf din Parcul Văcărești. E greu să controlezi incendiile în condiții de secetă, dar poți preveni incendiile de vegetație în parc, spune Dan Bărbulescu, unul dintre fondatorii Asociației Parcului Natural Văcărești.
Se pot pune panouri, se poate patrula, se pot da amenzi, se poate interveni cu coridoare de vegetație, „reconstruind și inundând zonele care s-au uscat în ultimii ani din cauza secetei”. Asociația a anunțat Primăria București de riscurile incendiilor încă din ianuarie și s-a oferit să rezolve o parte din to do-urile legate de acest subiect, dar, spune Dan Bărbulescu, nu au primit niciun răspuns.
Momentan, pagubele sunt încă evaluate pe cele 15 hectare afectate (din 180). Până acum, au fost identificate zeci de animale care nu au putut fugi din calea focului. Țestoase, păsări și șerpi. Din păcate, au ars și mai multe cuiburi.
La finalul lui 2021, Parcul Văcărești a intrat în grija Primăriei București, care a creat o structură nouă de administrare dedicată spațiului natural care are statut de arie protejată. „Reacția pompierilor a fost promptă și le mulțumim pentru rapiditatea în stingerea incendiilor”, a spus directoarea Administrației Parcului Natural Văcărești (APNV) Ștefania Simion, care a preluat administrarea de la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate și care a adăugat pentru Mediafax că sunt o structură abia înființată, încă în procesul de a-și forma și angaja echipa, inclusiv rangeri.
🍃 Văcărești, și cu ciripeli de bine. Societatea Ornitologică Română (SOR) vă dă întâlnire duminică, pe 10 aprilie de la 10:00 în București, în același Văcărești, pentru a sărbători Ziua Păsărilor. Timp de trei ore, pasionații vor avea parte de ateliere, un traseu ghidat și un treasure hunt cu peste 40 de „comori” de descoperit. Locul de întâlnire va fi chiar în mijlocul parcului, lângă cabana rangerilor, de pe cărarea principală. Detalii despre program aici.
🍃 Ciripeli pe repeat. Tot SOR mi-a înseninat o după-amiază cu albumul lor proaspăt care include 36 de sunete de la păsări precum mierla, pițigoiul mare, sticletele, ciocănitoarea de grădini, rândunica, guguștiucul și multe altele. Fiecărui sunet și fiecărei păsări îi este atribuit un titlu inspirat din realitatea noastră de zi cu zi, cum ar fi „Pițigoiul Mare – În drum spre cafenea”, „Florinte – În față, pe avarie” sau Ciocănitoare de grădini – Bormașina vecinului”.
Păsările sunt o parte importantă din lumea vie din jurul nostru, cât și o parte esențială din identitatea noastră, spune echipa SOR. „Sunetele lor ne stârnesc emoții și ne leagă de oamenii iubiți. Sunt sunete care ne amintesc cine suntem și de unde venim”. Așa că ascultă Sunetele Naturii. Sunetele vieții tale aici sau aici. Eu sunt super subiectivă, asumată, așa că votez direct cu Codroșul de munte – Cine nu are rău de înălțime.
Pentru mai multe sunete din natură pe care să le lași pe fundal și când lucrezi și când te uiți în gol, poți ajuta echipa SOR cu o donație aici.
🍃 Prime pentru noi păduri. O ordonanță de urgență abia aprobată vine să încurajeze extinderea pădurilor, ca să creăm noi „spații de depozitare” pentru carbon. Astfel că cei care deci să înființeze o pădure vor primi anual o primă de sechestrare forestieră pentru 20 de ani. Prima de 456 de euro pentru fiecare hectar de pădure nouă va fi încasată anual de proprietar.
Suprafețele terenurilor degradate împădurite a scăzut de la circa 2355 ha în 2014, la doar 200 de ha în 2020, conform Ministerului Mediului. Ordonanța de Urgență ar trebui să ajute România în planurile de împădurire asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Noul cadru va permite înființarea de noi păduri pe aproape 57.000 de hectare, pentru care avem, prin PNRR, 730 de milioane de euro. Banii pot ajunge atât la proprietarii de stat, cât și la cei privați pentru noi suprafețe de pădure create, inclusiv cele urbane.
🍃 Experții despre mediu. Pe 13 aprilie de la 13:00 InfoClima organizează o discuție-dezbatere cu mai mulți experți din lumea mediului, în domenii precum biodiversitatea, deșeurile, poluarea aerului sau fenomene meteo extreme. Întâlnirea este dedicată oamenilor din media și comunicare din zona de mediu pentru o mai mare deschidere și înțelegere în relația cercetători - jurnaliști, dar dacă ești doar curios de vreunul dintre experți și vrei să te înscrii (va fi online), n-o să te oprească nimeni. Detalii despre program + înscriere aici.
🍃 Platforma de mediu pentru București care abia se lansează este un spațiu de colaborare pentru administrație, societate civilă, mediul academic, companii și cetățeni acționează împreună pentru a rezolva problemele de mediu ale Capitalei. Platforma își propune ca, până în 2024 să devină o comunitate capabilă de impact colectiv pe probleme de mediu, care aduce la aceeași masă actori cheie, din diferite sectoare, pentru a rezolva provocări complexe coordonat și neconflictual.
Mini-Scrisoare din noroi
Asta e printre cele vreo patru poze nereușite pe care le-am făcut singura dată când am scos telefonul în pădure, la Brașov, sâmbăta trecută. Am cutreierat vreo trei ore+ prin ploaie pe cărările din jurul orașului, cu vreo 700 m diferență de nivel. M-am prezentat la semimaraton, cu rușinos de puțin antrenament.
Nu mai alergasem de prin februarie (pe plat), iar pe munte nu mai fusesem de la începutul lui martie (iar eu pe munte merg, nu alerg). Dar din când în când îmi place câte-o provocare bună și adrenalina mă ține mereu în mișcare, se pare, chiar dacă sunt obosită, chiar dacă-mi vine să mă retrag și cu o seară înainte, în timp ce-mi fac rucsacul și mă simt un impostor. Dar fiecare trăiește cum, când simte și aleg să mă îngrijorez mai puțin, să trăiesc mai mult (cât m-or mai ține picioarele).
Nu m-am mai distrat de mult timp ca un copil alunecând prin noroaie, contra-timp, în timp ce am admirat și arbori de-un verde crud și alți colegi de drum de 60+ pentru cât de ușor țopăie peste băltoace.
Ideea bună e că au fost 20 de kilometri în trei ore fără notificări în care mi-a părut bine că singura mea misiune a fost să ajung undeva afară, nu pe plat, din punctul A în punctul B, unde cel mai puternic zgomot a fost cel al adidașilor mei afundându-se în tot soiul de zone mocirloase. Chiar dacă a plouat, chiar dacă au fost și porțiuni cu ghețuș, a trebuit să mă port.
Și descoperirea asta treptată, pe fiecare kilometru, că încă sunt în stare să mă port în tot felul de condiții, în momente în care mă pregătesc să mă pierd de mine și de tot, mă face să mă mai simt și bine în pielea mea. Pădurea îmi pune mereu în oglindă versiunea asta mai bună a mea și de-asta trebuie să ținem aproape eu cu dânsa.
Am și uitat de ce eram obosită. Sper că-ți găsești și tu glodul propriu în perioada asta, băltoaca potrivită, baia de pădure perfectă pentru tine.