Despre bonapp.eco: era o aplicație așteptată de mai mult timp, cel puțin de mine și familie, pentru că urmărim reducerile la produse alimentare, în curs de expirare. Achizițiile le-am făcut de la Mega Image (care mult timp a oferit reduceri la 50%, dar acum și-a segmentat scazamintele). Deasemenea la Auchan există o vitrină specială, la rece, cu produse la limită. am făcut experimente cu păstrarea unor alimente peste așa-zisa expirare, lactatele fermentate, fără arome, curate, țin foarte mult. Așa că ideile bune, ca de exemplu o aplicație care să semnaleze reducerile la alimente, plutea în aer și cineva trebuia să o pună în practică. Cu o observație, costul deplasării, descrise de tine, șterge un pic din ecartul financiar potențial economisibil. Ar fi interesant ca aplicația, pentru un mediu urban atât de dens precum Bucureștiul, să includă Mega Image - este în calea tuturor și peste tot. Ar fi interesant ca reducerile (cineva a mai încercat asta în România, cu reduceri la de toate) să îți fie notificate, mă refer la produse alimentare, când treci pe lângă magazinul alimentar, pe baza localizării GPS (o ideea mai veche, de prin 2008).
De mai mult timp urmăresc chestiunile gastronomice, iar câmpul de studiu fiind și retailul, mai la îndemână, oferă multe oportunități pentru cercetare. Consider că retailul, comerțul modern, lanțul alimentar actual care este coloana vertebrală a alimentației noastre, și-a pus amprenta asupra modului nostru de viață. În sensul în care este ca un animal viu care extrage mâncare de peste tot, trebuie să funcționeze 24/7, tot anul, la aceeași capacitate. Și de aceea trebuie să împingă mereu și mereu alimente la raft pentru a-și păstra dimensiunea. Fiind un model rigid, liniar, nu se poate adapta schimbărilor și crizelor. Într-un fel și-a creat o lume după chipul și asemănarea sa. De ce am conceptualizat, pentru că risipa alimentară este o consecință a felului în care funcționează actualul sistem alimentar, care nu mai este adecvat vremurilor, de mai mulți ani, nu de ieri, de azi. Deci obligatoriu, pentru retailul alimentar este să aibă raftul plin aproape tot timpul, ceea ce și vedem, arareori nu găsești ceva la raft. Nu cred că este o gestionare extraordinară a cererii și ofertei și a stocurilor la milimetru, astfel încât orice furniuzor, orice retailer să pună în circulație exact acea cantitate de produse dintr-un anumit sortiment, cât trebui. Un prilej de reflecție ar fi așadar să ne întrebăm, intrând într-un magazin alimentar, cât de bine își calculează participanții la lanțul alimentar necesarul de marfă. Orice răspuns am primi este de bănuit că se includ inevitabil pierderi în producție, pentru că un mix & match, nu este posibil să răspundă 100% cererii de consum. Modelul alimentar curent în integralitatea sa include pierderile de produse alimentare. De aceea o aplicație este bună, comportamentul de consumator adecvat este bun. Dar și corporația să recunoască public ce limite existențiale suferă, și să contribuie și mai mult la rezolvarea chestiunii. Când am ieșit prima dată în Occident, în Germania, în 1992, am fost șocat să descopăr că magazinele se închid la 18.00, cu doar două zile pe săptămână de after-hours, joia seara și sâmbăta până la prânz.
Despre Via Transilvanica, podcastul. L-am ascultat. Dar, spre deosebire de textele publicate în Re:mediu, narative, am avut o impresie aparte: ai citit cap-coadă relatarea, de parcă ar fi fost un poem, cu capete neterminate, pe repede, înainte, dintr-un suflu. Ca atare am simțit că ai publicat un poem, nu un reportaj, prin podcast, despre Via Transilvanica. A doua chestie, dar tehnică, impresia auditivă a fost aceea de lectură de la un capăt la celălalt al rândurilor unui text, se auzea o îndepărtare a vocii, apoi o revenire și tot așa timp de peste o oră, parcă răsuceai capul să urmărești textul?
Am lucrat trei ani la un proiect de conservare a naturii, Podișul Nord Dobrogean, cea de-a dou marie arie protejată din județul Tulcea, după Rezervația Biosferei Delta Dunării, având 21 de arii naturale protejate "înăuntru", pe 64.000 ha. La sud de Munții Măcinului și Delta Dunării, este o terra incognita care va deveni treptat un nume, în circa 10 ani. Ca destinație pentru cunoașterea naturii. Aici https://apnd.ro/ și aici https://apnd.ro/portile-deschise/
Despre bonapp.eco: era o aplicație așteptată de mai mult timp, cel puțin de mine și familie, pentru că urmărim reducerile la produse alimentare, în curs de expirare. Achizițiile le-am făcut de la Mega Image (care mult timp a oferit reduceri la 50%, dar acum și-a segmentat scazamintele). Deasemenea la Auchan există o vitrină specială, la rece, cu produse la limită. am făcut experimente cu păstrarea unor alimente peste așa-zisa expirare, lactatele fermentate, fără arome, curate, țin foarte mult. Așa că ideile bune, ca de exemplu o aplicație care să semnaleze reducerile la alimente, plutea în aer și cineva trebuia să o pună în practică. Cu o observație, costul deplasării, descrise de tine, șterge un pic din ecartul financiar potențial economisibil. Ar fi interesant ca aplicația, pentru un mediu urban atât de dens precum Bucureștiul, să includă Mega Image - este în calea tuturor și peste tot. Ar fi interesant ca reducerile (cineva a mai încercat asta în România, cu reduceri la de toate) să îți fie notificate, mă refer la produse alimentare, când treci pe lângă magazinul alimentar, pe baza localizării GPS (o ideea mai veche, de prin 2008).
De mai mult timp urmăresc chestiunile gastronomice, iar câmpul de studiu fiind și retailul, mai la îndemână, oferă multe oportunități pentru cercetare. Consider că retailul, comerțul modern, lanțul alimentar actual care este coloana vertebrală a alimentației noastre, și-a pus amprenta asupra modului nostru de viață. În sensul în care este ca un animal viu care extrage mâncare de peste tot, trebuie să funcționeze 24/7, tot anul, la aceeași capacitate. Și de aceea trebuie să împingă mereu și mereu alimente la raft pentru a-și păstra dimensiunea. Fiind un model rigid, liniar, nu se poate adapta schimbărilor și crizelor. Într-un fel și-a creat o lume după chipul și asemănarea sa. De ce am conceptualizat, pentru că risipa alimentară este o consecință a felului în care funcționează actualul sistem alimentar, care nu mai este adecvat vremurilor, de mai mulți ani, nu de ieri, de azi. Deci obligatoriu, pentru retailul alimentar este să aibă raftul plin aproape tot timpul, ceea ce și vedem, arareori nu găsești ceva la raft. Nu cred că este o gestionare extraordinară a cererii și ofertei și a stocurilor la milimetru, astfel încât orice furniuzor, orice retailer să pună în circulație exact acea cantitate de produse dintr-un anumit sortiment, cât trebui. Un prilej de reflecție ar fi așadar să ne întrebăm, intrând într-un magazin alimentar, cât de bine își calculează participanții la lanțul alimentar necesarul de marfă. Orice răspuns am primi este de bănuit că se includ inevitabil pierderi în producție, pentru că un mix & match, nu este posibil să răspundă 100% cererii de consum. Modelul alimentar curent în integralitatea sa include pierderile de produse alimentare. De aceea o aplicație este bună, comportamentul de consumator adecvat este bun. Dar și corporația să recunoască public ce limite existențiale suferă, și să contribuie și mai mult la rezolvarea chestiunii. Când am ieșit prima dată în Occident, în Germania, în 1992, am fost șocat să descopăr că magazinele se închid la 18.00, cu doar două zile pe săptămână de after-hours, joia seara și sâmbăta până la prânz.
Despre Via Transilvanica, podcastul. L-am ascultat. Dar, spre deosebire de textele publicate în Re:mediu, narative, am avut o impresie aparte: ai citit cap-coadă relatarea, de parcă ar fi fost un poem, cu capete neterminate, pe repede, înainte, dintr-un suflu. Ca atare am simțit că ai publicat un poem, nu un reportaj, prin podcast, despre Via Transilvanica. A doua chestie, dar tehnică, impresia auditivă a fost aceea de lectură de la un capăt la celălalt al rândurilor unui text, se auzea o îndepărtare a vocii, apoi o revenire și tot așa timp de peste o oră, parcă răsuceai capul să urmărești textul?
Mi-a făcut plăcere să o regăsesc pe Tea Vasilescu, ca guest writer, o cunoștință mai veche p2p, în textul publicat.
Am lucrat trei ani la un proiect de conservare a naturii, Podișul Nord Dobrogean, cea de-a dou marie arie protejată din județul Tulcea, după Rezervația Biosferei Delta Dunării, având 21 de arii naturale protejate "înăuntru", pe 64.000 ha. La sud de Munții Măcinului și Delta Dunării, este o terra incognita care va deveni treptat un nume, în circa 10 ani. Ca destinație pentru cunoașterea naturii. Aici https://apnd.ro/ și aici https://apnd.ro/portile-deschise/