(1) Vizibilitatea crescută a urșilor nu înseamnă automat că sunt mai mulți. Și nu de dragul negației, ci pentru că nu au niciodată identificați de cercetători, pe baze științifice. Cercetarea în curs, dedicată de Ministerul Mediului, unei instituții publice de cercetare ce a fost singura care s-a calificat (avea vocație naturală, nu?) încă nu s-a finalizat, nu este clar de ce trenează. Probabil pentru că cifrele de recensământ a urșilor bruni, nu sunt acceptabile politic.
(2) Fostul ministru al mediului, din partea UDMR, Tanczos Barna, a acționat mereu politic pe subiect. Și nu este de condamnat, ci doar criticat pentru lipsa de transparență. Da, sunt probleme mai ales în județele Covasna și Harghita, județe locuite de maghiari, alegătorii UDMR. Însă domnia sa a apăraut adesea în public și atunci și acum, ca și cum nu ar avea un interes personal în chestiune - adică politic - să satisfacă interesele alegătorilor locali. Uneori domnia sa, în timpul mandatului, enunța un număr total de urși - pe baza procedurii curente, dar criticabilă științific, când mai degrabă trebuia să își exprime rezervele cu privire la cifra de circa 8.000-10.000 dar putând jongla pe chestiunea pericolului.
De asemenea domnia-sa, ca ministru al mediului (care include și biodiversitatea, apărarea ei) s-a situat constant pe abordarea cantitativă și pe extragere. Atât știa domnia-sa, extragere, nimic mai mult. Nimic științific, cercetare. Nimic despre educare, măsuri de reglare a relației omului cu mamiferului. o abordare strict politicianistă, extragem și cu asta basta.
(2) Este o abordare stupidă, simplistă, nerealistă, fără efecte, împușcarea urșilor bruni. Probabil că eliminarea oricărui risc din punctul de vedere a oamenilor ar însemna omorârea tuturor? Nu cred că facilitarea extracției unui număr de urși va rezolva conflictele tragice dintre aceste mamifere și oameni. Îmi bazez opinia, fără o pregătire anume, pe faptul că, ipotetic, eliminarea a 400 de urși anual, nu reduce aproape de loc riscul coliziunii animal-om. Numeric este posibil și probabil ca unul (sau mai mulți) din ceilalți 7.600 de urși să se mai întâlnească cu oamenii, prin pădure, în mediul urban-rural.
(3) Tot fostul ministru al mediului, dl. Tanczos Barna, a afirmat odată într-un interviu despre chestiunea urșilor că mai degrabă i-ar da România altor state membre, să ia ele urșii de la noi. O astfel de poziționare, ia în derâdere cele două Directive importante privind natura și biodiversitatea - Directiva Păsări, Directiva Habitate. Adică România, prin aderarea, semnare tratatelor și asumarea unor angajamente, la un moment dat realizează că nu se poate ține de unele din ele. Adică am promis că suntem "împreună la bine și la rău, dar totuși să fim numai la bine". Când nu ne convine, ca țară, un membru al Guvernului României, declară, pentru audiența internă, că ar vrea să dea urșii mai departe. Este ridico, biodiversitatea ca și componentele sale, sunt teritoriale în cea mai mare măsură. Asta este, avem urșii, ne ocupăm de ei. PS. Da, în mandatul lui Tamczos Barna, a fost creată, dar așa, pe ultima sută de metri, finanțarea pentru garduri electrice. Dar parcă fără entuziasm.
(4) Media principală nu expune deloc, autoritățile publice nu fac nimic, pentru educarea populației (în zonele/ariile de incidență, etc.), finanțarea unor măsuri de protecție - tomberoane securizate, etc. Nici nu pune în practică o legislație de combatere a contravenției prin interacțiunea cu urșii.
Iar pentru această situație, este de neînțeles de ce unii concetățeni dau de mîncare animalelor precum urșii, porumbeilor urbani, la zoo, etc. Mai mult oferă de mâncare prostii - dulciuri, pâine, etc. care crează dependență și sunt indecvate digestiei animalelor.
(5) Noua situație om-urs impune instrumente, construcții, schimbare de atitudini. Asta înseamnă costuri, strategie, instituționalizare, etc. Păi ce este mai ieftin și mai populist decât să fie adoptată o lege care dă impresia că rezolvă problema. La fel de bine putea organiza un sobor de preoți, cu rugăciuni, care să ceară ca Dumnezeu să ne apere. Nu?
(6) Despre carnivorele mari se discută în Europa, de anul trecut, subiectul plutește pe ici-colo, probabil că va fi readus pe tape, la un moment dat, și de România, în relație cu zootehnia, la nivel de politică în domeniul agriculturii. Link știri https://www.euractiv.com/?s=large+carnivores
(8) Ne-am umplut de ridicol suburban când de două ori, ministrul Petrea Daea și-a exersat populismul creând o problemă falsă, cormoranii. Ei atacă, distrug și afectează afacerile din piscicultură. O paranteză, la un moment dat cineva mi-a explicat că sunt posibile măsuri de acomodare a pisciculturii cu păsările ihtiofage. Problema este că bazinele au fost proiectate și create în diverse locuri, fără să se țină seamă de externalități. Adică de existența păsărilor. Se pare că sunt sistem de plase, acoperire a bazinelor, etc. Se acceptă o cotă de pierdere, probabil poate fi considerată financiar-contabil ca deductibilă. Etc.
Dar despre o tratare științifică, europeană a relației omului cu cormoranul, a fost creat un Toolbox, un manual cu o serie de măsuri, din care, la urmă și ultima este împușcarea. Atenție, în timpul comunismului, de unde l-am moștenit și pe dl. Daea și alții, prin anii 1960, se practica împușcarea, fiind vorba de exploatare piscicolă în Delta Dunării. Cum-necum, este fără dubiu că de acum 60-70 de ani, știința a mai avansat. Doar în România, unde trăiește un popor inteligent, dar oprimat de umanitate, istoria relației omului cu cormoranul s-a oprit la împușcat. Despre The INTERCAFE Cormorant Management Toolbox AICI https://www.ceh.ac.uk/sites/default/files/2024-02/INTERCAFE%20Cormorant_Toolbox_Manual_FOR_WEB.pdf
(9) Sunt de acord cu măsurile enumerate, la finalul studiului/eseului/articolul. Ar trebui să fie subiect de educație, știre, PSA la media publice. Ciclul știrilor - neserioase, stupide, senzaționaliste, scabroase - nu oferă timp de difuzare, cât de simplu ar fi. Pe de altă parte lipsește curajul profesional, probitatea profesională, a celor din domeniu - ce spune Academia România, mediul academic de specialitate, de ce tac?
Atât de interesant și bine documentat mailul de la tine! 🙏
Mulțu, Răzvan, mă bucur dacă ajută câtuși de puțin :)
Multe gânduri, determinate de subiectul pivot.
(1) Vizibilitatea crescută a urșilor nu înseamnă automat că sunt mai mulți. Și nu de dragul negației, ci pentru că nu au niciodată identificați de cercetători, pe baze științifice. Cercetarea în curs, dedicată de Ministerul Mediului, unei instituții publice de cercetare ce a fost singura care s-a calificat (avea vocație naturală, nu?) încă nu s-a finalizat, nu este clar de ce trenează. Probabil pentru că cifrele de recensământ a urșilor bruni, nu sunt acceptabile politic.
(2) Fostul ministru al mediului, din partea UDMR, Tanczos Barna, a acționat mereu politic pe subiect. Și nu este de condamnat, ci doar criticat pentru lipsa de transparență. Da, sunt probleme mai ales în județele Covasna și Harghita, județe locuite de maghiari, alegătorii UDMR. Însă domnia sa a apăraut adesea în public și atunci și acum, ca și cum nu ar avea un interes personal în chestiune - adică politic - să satisfacă interesele alegătorilor locali. Uneori domnia sa, în timpul mandatului, enunța un număr total de urși - pe baza procedurii curente, dar criticabilă științific, când mai degrabă trebuia să își exprime rezervele cu privire la cifra de circa 8.000-10.000 dar putând jongla pe chestiunea pericolului.
De asemenea domnia-sa, ca ministru al mediului (care include și biodiversitatea, apărarea ei) s-a situat constant pe abordarea cantitativă și pe extragere. Atât știa domnia-sa, extragere, nimic mai mult. Nimic științific, cercetare. Nimic despre educare, măsuri de reglare a relației omului cu mamiferului. o abordare strict politicianistă, extragem și cu asta basta.
(2) Este o abordare stupidă, simplistă, nerealistă, fără efecte, împușcarea urșilor bruni. Probabil că eliminarea oricărui risc din punctul de vedere a oamenilor ar însemna omorârea tuturor? Nu cred că facilitarea extracției unui număr de urși va rezolva conflictele tragice dintre aceste mamifere și oameni. Îmi bazez opinia, fără o pregătire anume, pe faptul că, ipotetic, eliminarea a 400 de urși anual, nu reduce aproape de loc riscul coliziunii animal-om. Numeric este posibil și probabil ca unul (sau mai mulți) din ceilalți 7.600 de urși să se mai întâlnească cu oamenii, prin pădure, în mediul urban-rural.
(3) Tot fostul ministru al mediului, dl. Tanczos Barna, a afirmat odată într-un interviu despre chestiunea urșilor că mai degrabă i-ar da România altor state membre, să ia ele urșii de la noi. O astfel de poziționare, ia în derâdere cele două Directive importante privind natura și biodiversitatea - Directiva Păsări, Directiva Habitate. Adică România, prin aderarea, semnare tratatelor și asumarea unor angajamente, la un moment dat realizează că nu se poate ține de unele din ele. Adică am promis că suntem "împreună la bine și la rău, dar totuși să fim numai la bine". Când nu ne convine, ca țară, un membru al Guvernului României, declară, pentru audiența internă, că ar vrea să dea urșii mai departe. Este ridico, biodiversitatea ca și componentele sale, sunt teritoriale în cea mai mare măsură. Asta este, avem urșii, ne ocupăm de ei. PS. Da, în mandatul lui Tamczos Barna, a fost creată, dar așa, pe ultima sută de metri, finanțarea pentru garduri electrice. Dar parcă fără entuziasm.
(4) Media principală nu expune deloc, autoritățile publice nu fac nimic, pentru educarea populației (în zonele/ariile de incidență, etc.), finanțarea unor măsuri de protecție - tomberoane securizate, etc. Nici nu pune în practică o legislație de combatere a contravenției prin interacțiunea cu urșii.
Iar pentru această situație, este de neînțeles de ce unii concetățeni dau de mîncare animalelor precum urșii, porumbeilor urbani, la zoo, etc. Mai mult oferă de mâncare prostii - dulciuri, pâine, etc. care crează dependență și sunt indecvate digestiei animalelor.
(5) Noua situație om-urs impune instrumente, construcții, schimbare de atitudini. Asta înseamnă costuri, strategie, instituționalizare, etc. Păi ce este mai ieftin și mai populist decât să fie adoptată o lege care dă impresia că rezolvă problema. La fel de bine putea organiza un sobor de preoți, cu rugăciuni, care să ceară ca Dumnezeu să ne apere. Nu?
(6) Despre carnivorele mari se discută în Europa, de anul trecut, subiectul plutește pe ici-colo, probabil că va fi readus pe tape, la un moment dat, și de România, în relație cu zootehnia, la nivel de politică în domeniul agriculturii. Link știri https://www.euractiv.com/?s=large+carnivores
(7) Recent Curtea Europeană de Justiție a decis că argumentul economic nu justifică omorârea lupilor. Probabil și darea în judecată a României la CJUE pe legea privind urșii, care se abate de la Directiva Habitate, va da același verdict. De urmărit. Până atunci, despre decizia CJUE aici https://www.euractiv.com/section/agriculture-food/news/economic-reasons-not-enough-to-allow-wolf-hunting-says-eu-court-of-justice/
(8) Ne-am umplut de ridicol suburban când de două ori, ministrul Petrea Daea și-a exersat populismul creând o problemă falsă, cormoranii. Ei atacă, distrug și afectează afacerile din piscicultură. O paranteză, la un moment dat cineva mi-a explicat că sunt posibile măsuri de acomodare a pisciculturii cu păsările ihtiofage. Problema este că bazinele au fost proiectate și create în diverse locuri, fără să se țină seamă de externalități. Adică de existența păsărilor. Se pare că sunt sistem de plase, acoperire a bazinelor, etc. Se acceptă o cotă de pierdere, probabil poate fi considerată financiar-contabil ca deductibilă. Etc.
Dar despre o tratare științifică, europeană a relației omului cu cormoranul, a fost creat un Toolbox, un manual cu o serie de măsuri, din care, la urmă și ultima este împușcarea. Atenție, în timpul comunismului, de unde l-am moștenit și pe dl. Daea și alții, prin anii 1960, se practica împușcarea, fiind vorba de exploatare piscicolă în Delta Dunării. Cum-necum, este fără dubiu că de acum 60-70 de ani, știința a mai avansat. Doar în România, unde trăiește un popor inteligent, dar oprimat de umanitate, istoria relației omului cu cormoranul s-a oprit la împușcat. Despre The INTERCAFE Cormorant Management Toolbox AICI https://www.ceh.ac.uk/sites/default/files/2024-02/INTERCAFE%20Cormorant_Toolbox_Manual_FOR_WEB.pdf
(9) Sunt de acord cu măsurile enumerate, la finalul studiului/eseului/articolul. Ar trebui să fie subiect de educație, știre, PSA la media publice. Ciclul știrilor - neserioase, stupide, senzaționaliste, scabroase - nu oferă timp de difuzare, cât de simplu ar fi. Pe de altă parte lipsește curajul profesional, probitatea profesională, a celor din domeniu - ce spune Academia România, mediul academic de specialitate, de ce tac?
Felicitări.
Tiberiu
very interesting article, well done!!
I will send it also to my wildlife colleagues and journalists from Italy interesting on this "hot" topic...